Ajungem la destinatie si ceea ce vad,ma uimeste.O cladire imensa,cu o curte la fel de mare,plina de pomi.O alee lata,cat sa incapa doua masini,cam cat o strada normala,incepea drept de la poarta,pana in fata vilei,pentru ca altfel,nu-i puteam spune,ocolea o imenesa fantana arteziana,ce avea in mijloc,un fel de zeitate,cu un vas pe umar,din care curgea apa.Erau lumini de ambele laturi ale aleei si in fata vilei,niste imense proiectoare,ce aruncau jeturi de lumina,de jur,imprejurul imensei curti.Nu puteam sa o luam pe jos de la poarta datorita traficului,asa ca am fost nevoit sa-mi conduc harbul inauntru,pana la intrare si sa predau cheile,unui majordom,care urma sa duca masina,intr-o parcare...banuiesc ca in spatele vilei.
Nu cunosteam locatia,desi mai fusese prin zona.Parca aparuse din pamant.O minunatie de constructie,imensa si perfecta.
Ii ofer Mariei bratul si se agata de mine,speriata si privind in jurul ei,cu uimire.Saraca fata,era mai uimita decat mine.Privesc in stanga si in dreapta,urc scarile placate cu marmura alba si ma indrept spre usa.O gorila de om,imi pune palma in piept si fac un pas inapoi,ducand mana in spate la curea,unde era ascuns,revolverul.Gorila se uita pe o lista,dupa la mine....se uita pe lista inapoi si ma intreaba cum ma cheama,de parca ar fi asteptat sa-i spun eu de la inceput.Imi dezvalui identitate si gorila face un pas spre mine,preda lista colegului de langa el.Ma perchezitioneaza si gaseste rezolverul.Face din deget semn ca nu este voie cu asa ceva si il arunca intr-o cutie,situata langa usa.
-Sper sa-l gasesc acolo cand plec...ii spun,aruncadu-i o privire dura si incruntata.
-Fiti fara grija,domnule....nu sunteti singurul care a avut arma.Il veti lua cand parasiti incaperea.
-Foarte bine...spun si ii ofer bratul Mariei.Saraca fata,nu spunea nimic,decat se uita la mine si ma strangea de brat.
Vazand ca-i este teama,imi pun mana peste a ei si intru inauntru.Ma intimpina,un living mare,pot spune chiar imens,fiind singura incapere de la parter.
In stanga si in dreapta,se aflau scari,care urcau pe langa pereti,pana pe peretele din fata,unde era un fel de estrada,care ducea la etaj.
Caldirea in sine,era bine gandita.Nici o iesire la parter,decat cea pe care am intrat.Banuiesc ca existau alte iesiri,care plecau de la etajul 1 si 2,spre parter,prin spatele cladirii.Ma indrept spre bar,i-au doua pahare de sampanie si ii intind unul Mariei.Cu mana tremuratoare,i-a paharul si nu stie ce sa faca cu el.Se vede ca nu a participat la asemenea evenimente,ceea ce o face mult mai dulce si mai atractiva,pe langa corpul superb pe care il are.
O apuc de cot si ii fac semn sa ne retragem mai pe margine.Nu trebuie sa-i spun de ce,nu trebuie sa stie inca,nu are de ce sa stie si sa se complice cu treburi,care nu o privesc.Ajungem intr-un colt al salii si privesc de jur,imprejur,incercand sa vad cine este prezent.Bruscintr-o lume de oameni,il zaresc pe capitan,la bratul unei femei inalte,blonde,cu o rochie rosie,crapata pe picior.
Ma uit un pic mai bine si vad ca este Raluca.In mintea mea,trag deja un semn egal,intre capitan si Raluca si un semn de probabil,intre capitan si cotoroanta de la bordel.Se face ca nu ma vede,cu toate ca trece la 5-6 metri de mine.Acelasi lucru,il fac si eu.Il ignor complet si sa mprefac ca vb cu Maria,intreband-o cum se simte.
-Ma simt ok,decat ca sunt intimidata de lumea asta de oameni.
Nu spun nimic si o mangai pe par.
Ciudat,ma simt ciudat.Senzatie pe care o am,cand ii mangai parul,am mai avut-o candva.Dau din cap si nu cred ca poate fi adevarat.Anumite senzatii revin si nu-mi plac.Simt ca ma strange tare de brat si se face galbena la fata.Ma trage in fata ei si imi sopteste,atat de incet,incat trebuie sa o intreb inca o data:
-Tatal meu vitreg este aici.Credeam ca a murit pe undeva...Spune si isi infige mai mult unchiile in mana mea.Vreau sa ma intorc,dar nu ma lasa...Nu te uita,nu acum....stai un pic.
Dupa 2-3 minute,ma lasa sa ma uit si il vad.Un barbat inalt,cu parul alb(probabil de la abuzuri si de la noptile nedormite),imbracat elegant,se plimba tacticos,cu mainele la spate,printre invitati.
Deodata,vad ca se intoarce brusc si sa uita in directia noastra,dar nu pare sa ne fi vazut,asa ca profit de ocazie,o apuc de mana si o rasucesc cu spatele la el.O sarut brusc si fara cuvinte.Maria imi raspunde la fel si ma strange in brate.
-Imi dau seama ce ai facut si de ce.Multumesc.
-Pentru nimic...ii spun rece..,dar sarutul m-a intaratat un pic.
Ma uit dupa tatal Mariei si il vad ca se apropie de capitan si de Roxana.Se saluta reciproc,dar Roxana este incruntata si priveste la individ cu ranchiuna.Nu i se vede pe fata,pt ca zambeste fortat,dar i se vede in ochi.Discuta inca cateva minute,dupa individul dispare.
-Ia-ma de brat...ii spun Mariei...si ma uit la ea si vad ca nu intelege de ce.
Nu spun nimic si ne plimbam prin sala,dar pe partea opusa unde este capitanul si Roxana.Ca din intamplare,ma fac ca trec pe langa ei si ma opresc sa-i salut:
-Buna seara!.Sarut mana,stimata doamna!....Ce bucurie sa va vad!Sunteti foarte eleganta si va sta minuntat....continui sarada si ma indrept spre capitan....Va salut Domnule Capitan!Nu ma asteptam sa va vad in aceasta seara pe aici.
-Am venit la rugamintea Doamnei Roxana.Stiti prea bine.Un chip al politiei,intr-o seara ca aceasta,unde sunt multi oameni,asigura linistea.
Nu spun nimic,le las pe fete sa se salute si din politete,ii sarut mana Roxanei.Dupa bag mana in buzunar,ii ofer bratul drept Mariei si iesim afara.Eu sa fumez o tigare,ea sa ia un pic de aer.
Au fost 30 de minute de tensiune pentru biata fata si o somt cum tremura.
-Vrei sa ne plimbam un pic,cat te linistesti?
-Daca vrei...Nu spune nimic mai mult si coboara scarile singura,fara sa se mai tina de bratul meu.
Spre fericirea ei,sunt atent la ceea ce face si reusesc sa o prind,inainte sa cada.Se impiedicase saraca fata.I s-a rupt tocul de la pantof.Nefiind obisnuita,a calcat stramb.Am prins-o la timp in brate.Era usoara ca un fulg.O pun usor jos si acum se tine de bratul meu.
Scoate si celalat pantof si ii rupe tocul.Suspect de ciudat,dar acei pantofi,aratau mai bine fara toc.Se intoarce si zambind si imi spune lunadu-ma de mana:
-Acum sa ne plimbam.
Mergem la pas,cu ea agatata de bratul meu si pare mai linistita.Dam un ocol curtii si cand revenim la intrare,dam nas in nas cu tatal ei.Vazand-o,intinde mana sa o apuce si reuseste sa o prinda de cot,eu fiind atent in alta parte.O fractiune de secunda si o trage langa el.Reusesc sa o apuc de mana si sa o smulg din ghearele lui.Furios omul,se repede la mine,injurandu-ma ca un mahalagiu si vrea sa ma loveasca.Ii parez pumnul si contraaatac.Un pumn in falca,un genunchi in burta si omul saruta marmura pardoselii.Ma scutur de praf si fac un pas inainte.Individul se ridica in genunchi si ma prinde de picior.Ma intorc din mers si ii dau un picior in fata.Se rasuceste pe scari ca un trunchi de copac,taiat si aruncat la pamant.Capitanul vine repede si cere explicatii.Nu spun nimic,dar indic lumea din jurul meu.Gorila imi face loc,in timp ce imi iau pistolul si il bag la locul lui,la curea.
O iau pe Maria de mana,cer masina,ma urc si plec.
Misiune indeplinita pe seara asta.
Opresc la poarta....ma asteptau baietii....las geamul jos si le soptesc,pe ca mai treceau si altii:
-Voi stati aici,pana se termina paranghelia.Urmariti tot.Cice cu cine pleaca,in ce grupuri.Vorbim maine dimineata.
-Noapte buna!...imi spun baietii.
Ridic geamul si pornesc incet catre casa.Ploaia se oprise de mult,dar asfaltul soselei,inca mai era umed.Era toamna,chiar daca caldura verii isi mai simtea facuta prezenta.In schimb,la ora la care plecasem noi de la vila,aproape de miezul noptii,se simtea rece.Nu pornisem caldura in masina si Maria se cam zbribulea de frig.prin rochia subtirica se putea ghici sfacurile intarite,din cauza frigului.Ciudat,nu am mai fost atras de mult timp de o femeie si faceam eforturi de a tine privirea pe drum.Ca sa rezist tentatiei,trag pe dreapta si imi dau sacoul jos si il pun pe umeri.Si-l strange la piept si se face pachet in scaun.Merg incet,cu toate ca este un drum lung pana acasa.Ma uit la ea si vad ca a adormit.Incerc sa nu bruschez masina,dar la o curba,imi sare in fata un caine,calc brusc pe frana si nu incetineste deloc.Insist si aceiasi chestie.Nu incetineste deloc.O bat pe Maria pe picior:
-Pune-ti centura!.Repede!Nu mai avem frane.
Mai mult se panicheaza,nu gaseste centura si nici cum sa o agate la locul ei.O ajut cu o mana si vad ca se agata dupa cu amandoua mainile de ea.
-Tine mana pe usa si stai normal pe scaun,pentru ca daca se va intampla ceva,te vei rani mai rau.
Ma asculta si se aseaza normal,pune o mana pe usa si una pe bord.
Incerc sa reduc viteza bagand intr-o treapta inferioara.Norocul meu este ca sunt la vale si urmeaza un deal.Un alt mic noroc ar fi ca nu mergea cu viteza mare si acum,cand ma uit in bord,am undeva la 60km pe ora.Profit de faptul ca motorul a pierdut din turatie,tinand cont de faptul ca nu am mai calcat acceleratia si bag in viteza a doua.Imediat trag frana de mana.Masina are tendinta sa se rasuceasca,dar nu misc volanul contra alunecarii,ci ma duc odata cu ea....ii dau voie sa alunece,pastrand din directie,cursul initial al masinii.Intr-un final ne oprim pe marginea drumului si datorita umezelii,masina aluneca in sant,rasturnandu-se pe o parte.
Ma uit la Maria si o vad ca se misca.O suvita mica de sange i se prelinge pe la tampla,dar in rest este constienta.Ies incat din masina rasturnata si incerc sa o scot.Un pic de chin si gata.Este afara.Sun intai la un taxi si dupa ma intorc cu fata spre ea:
-Stai!...ii spun...si scot din buzunar batista.
Norocul tau ca ai pus-o in buzunar...ma uit la ea si zambesc.Ii dau parul la o parte si ma uit la lumina unui bec difuz,dar nu vad nimic.Sterg un pic cu batista si sa mai uit o data.Se pare ca este doar o zgarietura.Nimic grav.
Intre timp apare si taxiul,opreste si soferul alearga grabit:
-Sunteti bine?Mergem la spital?Ceva rani grave?
-Nu,suntem ok.Nu mergem la spital,nu avem de ce.Nici politia nu o chemam.O defectiune tehnica,spun scurt si ne urcam in taxi si ii dau adresa.Pe drum,sun iar baietii mei sa ia masina de acolo.Acum,in noaptea asta,pentru ca nu vreau sa o vada nimeni acolo.
Ajungem acasa.Intram,imi desfac nasturii la camasa si o arunc peste sacoul pus de Maria pe spatarul unui scaun si ma arunc pe canapea cu fata in sus.Maria la baie,se spala pe fata.
Revine schimbata si nu poarta pe ea,decat un tricou mai lung si lenjeria.
-Tu vei dormi in camera mea si eu aici pe canapea...spun si-mi aprind o tigare.
-Bun,cum spui tu.Nu ma contrazice,dar pot citi ca nu-i place.
Aprind o tigare si trag un fum.
Asezata langa mine,pe canapea,picior peste picior si cu capul lasat pe spatarul canapelei,Maria privea in tavan.O admir pret de o secunda si ca sa rezist tentatiei de a o atinge,ma ridic si merg la geam.Privesc intunericul de afara si totul pare mort.
Exact cum paream si eu inainte sa apara fata asta.Nu-mi place situatia.Mie imi place singur,fara implicatii.Sa beau,sa fut,sa alerg dupa infractori,sa beau si sa fut iar.Fata asta are ceva in ea si nu stiu ce.Ceva ce ma atrage.Ceva ce face acea chestie rece si neagra din mine sa se topeasca.
-Merg la somn...zice Maria si se ridica de pa canapea.Merge spre dormitor si nu ma pot abtine.Ma uit dupa ea si ii pot ghici formele,prin tricoul lung.
Nu este bine,zic in gandul meu si ma intind in canapea,cu o mana sub cap.
Adorm cu gandul la ceea ce s-a intamplat in seara asta.Deodata,in linistea noptii,aud pasi.Bag mana incet sub perna si prin lumina care se scurgea prin geam,vad o silueta ca se apropie de mine.Ma prefac ca dorm si stau cu ochii intredeschisi ca un iepure gata sa sara.Simt ceva ca ma atinge,apuc repede,rasucesc si arunc pe canapea respectivul corp.Cand ma dezmeticesc,vad ochii speriati ai Mariei,stralucind in intuneric:
-Ce faci?Puteam sa te impusc.
-Nu pot sa dorm,spune gales si se agata de mana mea,ridicand-se in picioare.
Ma intind in canapea inapoi,cu fata in sus si bat usor cu palma in pat,langa mine,indicandu-i sa se aseze.Se intinde langa mine,cu fata la mine.Un picior il urca peste ale mele si imi pune mana pe piept.Deja-vu,din din nou.Trecutul arunca cu amintiri in mine,de fiecare data cand ma atunge fata asta.
Canapeaua fiind cam mica,cam de o persoana,poti spune ca dormim mai mult unul peste altul.
II simt sanii cum ma ating si piciorul ei cu se freaca de ale mele:Cum dracu sa rezisti la asa ceva?
Dimineata ma trezesc singur in canapea.Maria facea cafeaua in bucatarie si o auzeam fredonand.Nu stiam ce fredoneaza,nu mai stiam ce inseamna muzica in ultima perioada,dar faptul ca locuiam cu o femeie,imi dadea un sentiment ciudat.Era imbracata,asa cum dormise azi noapte.Somnoros,fara sa gandesc,merg la ea in bucatarie si o inconjor cu bratele,strangand-o putin la piept.Rusinat,ma retrag inapoi in birou,carenadu-mi scuze.
Era duminica azi si o zi urata pentru mine.Si afara era urat,ploua si eu aveam un drum de facut.
Vine Maria cu cafeaua si se uita lung la mine.Nu spun nimic,sorb din cafea si privesc in alta directie.Anumite sentimente se cam bat in mine si nu-mi place.Trebuie sa ma linistesc cumva si dupa ce beau cafeaua,ii spun Mariei ca plec cateva ore.
-De ce?Am facut ceva gresit?Spune-mi si nu voi mai face.
Biata fata se vedea ca este trista.Avea lacrimi in ochi.
-Nu,nu ai facut nimic gresit.Trebuie sa plec,pentru ca am ceva de facut.Ceva ce am facut in fiecare duminica de cativa ani.Probabil candva o sa afli,dar nu inainte sa fac tot ce trebuie sa fac.
Fiind deja schimbat,imi iau paltonul din cuier si ies pe usa spunandu-i:
-Aceiasi chestie ca si pana acum.Inchizi usa,nu raspunzi la nimeni,nu vorbesti cu nimeni.Adu-ti aminte de aseara.Ala nu a fost accident.
Merg prin ploaie,cu mainile in buzunare si cu tigarea in gura.Deodata imi spuan telefonul.Ma trag sub o umbrela si ma uit la el.Este Raluca.Trebuia sa ne intalnim azi la un hotel.Nu am chef de ea.Nu am chef sa o fut.Nu ma intereseaza pesoana asta acum,decat pe post de inculpat sau martor,asa ca trebuie sa evit sexul cu ea.Ii spun scurt:
-Nu am chef de tine azi,vorbim maine.Te caut eu...si inchid.
Nu am chef sa ma gandesc la ziua de ieri si la caz.Nu am nevoie de asa ceva azi.
Tigarea s-a stins si o arunc.Ajunsesem la florarie.Doamna de acolo,ma cunostea deja.Imi intinse buchetul de flori,am platit si ma indrept spre cimitir.
Intru prin arcada strajuita de cei doi ingeri zdrentuiti.In ultimii ani,au fost prietenii mei,la care ma opream mereu,cand imi era greu.Felinarele aprinse duminica trecuta,acum erau stinse.Aceiasi ploaie morocanoasa pica din cer.Nu mai era nimeni in cimitir.Era pustiu si gol.Statui imbatranite de timp,cu ochii gaunosi si stersi,te priveau parca din cealalta lume.Mausolee grotesti,facute parca in evul mediu,strajuiau aleea pustie si plina de balti.Le ocolesc cu grija,ajungand intr-un final la destinatie.Un mormant singur,bine ingrijit.....aveam grija sa platesc sa fie aranjat...ma astpata in fiecare duminica.Persoana care se odihnea acolo,mi-a fost cea mai draga.A fost totul si acum a ramas doar amintirea.O amintire care doare.O amintire care inca este vie.
-Iarta-ma draga mea,pentru tot ce am facut saptamana asta.Simt ca te-am tradat,simt ca tot ce a fost intre noi se pierde cu fiecare pas si nu-mi place.Stiu ca ti-ai dorit sa fiu fericit,daca tu nu mai esti,dar nu pot fi.Nu fara tine alaturi.Fara tine,totul este pusti,gol si rece.
Ma asez in genunchi,imi impreunez mainile si ma rog cateva minute.Chiar daca nu sunt credincios,chiar daca nu cred in divinitate,dar aici m-am rugat mereu.Pentru ea.Doar pentru ea.
-De curand,am cunoscut pe cineva.Seamana mult cu tine,ceea ce-mi da lumea peste cap.Amintirile ma napadesc si de multe ori,imi aduc aminte de tine.De zambetul tau.De ochii tai.De corpul tau.Da....iarta-ma,te-am inselat,te-am tradat.Las capul in pamant si nu mai spun nimic.Mai privesc cateva minute mormantul si cerandu-mi scuze din nou,ma ridic in picioare si-l ocolesc.Nu obisnuiesc sa aprind lumanari,lumina ei este inca in inima si in sufletul meu si acolo va ramane mereu.Bag mana in buzunar si imi aprind o tigare.Zambesc aducerii aminte.Mereu mi-a spus ca astea ma vor omora.Ma intorc si plec pe acelasi drum,urmand sa revin duminica viitoare.
Merg agale,ajung la acelasi bar,dar acum nu mai intru.Ma opresc la usa si privesc in gol,dar fac cale intoarsa,indreptandu-ma spre casa.Nu am chef inca sa merg,asa ca hoinaresc prin ploaie,cu gandul aiurea.Merg fara nici un scop,fara nici o directie.Nu stiu unde,dar gandul imi este la ea.Nu la Maria,ci la trecut.Multe amintiri,multe ganduri,multe imagini alearga prin afata ochilor.Calc intr-o baltoaca si injur.Scutur piciorul,dar sunt deja ud.Nici macar acest lucru nu ma face sa merg acasa.Un individ grabit,trece pe langa mine,atingandu-ma cu umarul,dar nu-l bag in seama,nici pe el si nici injuraturile lui.Bag mana in buzunar si scot ultima tigare din pachet,o aprind si trag un fum.In aerul rece si printre picaturile de ploaie,fumul se ridca greoi si parca nu vrea sa ma paraseasca.Termin tigarea si vad un magazin.Ma opresc si cumpar un alt pachet,il desfac si vreau sa aprind,da brusc imi aduc aminte....astea te vor omora.....si bag pachetul din nou in buzunar.Privesc in zare si ploaia pare ca se opreste.
Abia acum merg spre casa,tot asa agale.Trecusera cateva ore de cand am plecat si cred ca Maria isi face griji.Iutesc pasul si ajung aproape.Deodata o masina trece in forta pe langa maine,cat pe ce sa ma doboare.Imi arunc ochii spre intrarea in cladirea mea si ce vad nu-mi vine sa cred.
Alerg repede.Amandoi baietii mei erau impuscati.Nu mortal,dar grav.
-Alooo!Am nevoie de o ambulanta la adresa.Acum!
Mai am putin si tip la ei.Le dau adresa si incerc sa vad ce au baietii.Spre norocul lor si al meu,respira amandoi.In 5 minute,vine si ambulanta.II las pe mana lor,intru inauntru.O caut pe Maria,dar nu este.O strig,dar nu raspunde.Alerg din camera in camera,pana in birou.Nimic rasturnat,nimic schimbat,numai Maria,nu este nicaieri de gasit.Pe birou,sub un pahar,un bilet:
-Daca o vrei inapoi,vino la docuri,la miezul noptii,singur....Atat si nimic mai mult.
Bag biletul in buzunar si alerg afara.Ambulanta este inca acolo,baietii sunt pe targi.
-Ce s-a intamplat aici?...ma intreaba un doctor.
-Nu stiu nimic....eu am fost la cimitir...Cand am venit,i-am gasit jos si asa cum i-ati gasit si dumneavoastra.La ce spital ii duceti?
-La General...spune doctorul si vrea sa se indeparteze.
Il apuc de mana si il trag.
-Ma scuzati...Cum se simt?Sunt sanse?...intreb.
-Putine,dar sunt.Au pierdut mult sange,dar viata lor,atarna de un fir de ata,din cauza gloantelor.
Au atins ceva organe.Nu vitale.O sa facem tot ce putem...mai spune doctorul si se urca in ambulanta.
Raman pe loc,cu hartia in mana si nu stiu ce sa fac.Daca merg singur,sunt ca si mort.Daca nu merg,Maria este pierduta.Urat sfarsit de zi.Tocmai azi s-au gasit...Injur printre dinti,imi aprind o tigare.Ma plimb putin prin fata usii si nestiind ce sa fac,intru inauntru,ma asez pe scaun.
Scot telefonul din buzunar si deodata....Adela.
Intra pe usa si se opreste brusc in loc,vazandu-mi fata incruntata.
-Ce?...Ce s-a intamplat?Am vazut sange la usa la tine.
II arat scaunul,ii intind hartia si ii povestesc toata povestea.
-Urata poveste.Ce inseamna fata asta pentru tine?Ceva important sper.
Intotdeuna Adela,a incercat sa ma faca sa-mi revin dupa chestia de acum cativa ani.S-a culcat si cu mine,doar si numai sa ma faca sa uit.Chiar si dupa tot ce a fost intre noi,a incercat.Niciodata nu a facut un pas inapoi.
-Nimic important.Da,am facut dragoste,da,am futut-o,dar acum,in clipa de fata este mai mult un martor.
-Am inteles.Mai avem cateva ore.Merg sa studiez terenul de la docuri.Mergi fara frica.O sa fiu acolo.Nici nu vei stii.
-Ok.Multumesc.
Orele trec,pregatirile in toi.Pe la 23 si cateva minute,ma urc in masina....care venise intre timp...si ma indrept spre docuri,spre salvare sau moarte.
