Harami - h.s.

Doi.

Fulgerele sunt destine implinite.

Imi place sa privesc ploaia de la geam, observand cum picaturile se scurg incet pe sticla din fata mea.

Imi place sa privesc cum se intrec. Sunt ca oameni doar ca au o viata si un destin mai rapid. Apar, se intrec intre ele, iar apoi dispar.

Ploaia este frumoasa pentru ca ea prevesteste uneori furtuna. Furtuna inseamna vise implinite.

Traim pentru a da nastere dragostei. Nu toti reusim, dar pentru asta ne nastem. Pentru a da nastere.

Eu cred ca fulgerele sunt destine implinite. Doua suflete pereche care s-au intalnit.

Privesc atenta apa cum se scurge pe geam, observand pe strada un baiat cum se grabeste pentru a gasi un adapost pe timpul ploii, fiind aproape singurul de pe strada doar in hanorac, fara umbrela.

Imi ridic capul, vazand cum se agita, prin multime, fiind ud din cap pana in picioare.

Fug spre usa, descuind-o. Ies inainte sa ajunge in dreptul casei mele, incercand sa ii atrag atentia.

-Hei, tu, ii fac semn cu mana sa se apropie, acesta intorcandu-se spre mine.

Isi varaste mainile in buzunar, alergand spre mine. Urca scarile din fata, iar eu deschid usa mai larg pentru a-l lasa sa intre.

Acesta imi zambeste, stergandu-se pe pres si intrand in casa, un fulger traznindu-se fix in momentul cand acesta trece pragul.

-Mariam, fetita Harami.