Harami - h.s.

Douăzeci și patru.

Am ramas pe canapea cu genunchii la piept si cu mainile in jurul lor, strangu-i cu putere la piept. Stateam cu capul pe genunchi, cu ochii inchisi ascultandu-mi propria inima batand.

Nu era la fel ca a lui.

Nu se auzea la fel.

Nu se simtea la fel.

Am tresarit ridicandu-mi brusc privirea, indreptandu-mi-o spre hol, cand aud usa de la intrare cum se deschide si se tranteste brusc.

Imi ridic o spranceana confuza, cand il vad pe Harry cum apare in sufragerie cu o privire dura si serioasa, fixandu-ma cu aceasta.

-Am uitat sa fac ceva, a spus grabit incruntandu-se, incepand sa se aproprie grabit de mine.

M-am incruntat si mai confuza de cuvintele lui, nestiind la ce se refera.

Mi-am crapat buzele vrand sa spun ceva, insa nu am mai apucat pentru ca s-a pozitionat in genunchi in fata mea, si-a pus mainile lui fierbinti pe obrajii mei, dandu-mi mii de fiori pe sira spinarii si si-a lipit buze de ale mele, facandu-ma sa tresar.

-Mariam, fetita harami.