Harami - h.s.

Epilog.

Am visat-o pe mama intr-o zi, din nou. Era asa fericita. Si eu eram fericita.

M-a intrebat daca-mi mai aduc aminte de momentul in care am intrebat-o de ce pleaca ingerii cei mai buni in rai.

I-am raspuns ca da. Aceasta mi-a raspund cu o intrebare.

-Daca am fi intr-o grandina plina cu flori colorate si ti-as spune ca poti colege una, pe care ai alege-o?

Iar eu am privit-o confuza, insa i-am raspuns degraba.

-Pe cea mai frumoasa.

Mi-a zambit si pret de cateva secunde am ramas in liniste, uitandu-ne una in ochii celeilalte.

-Dar oare pe mine ma va alege cineva, mami? am intrebat-o simtind cum mi se aduna mii de lacrimi la gandul da harami ca mine nu-si gasesc pe nimeni niciodata. Mai ales ingeri.

Insa atunci mama nu mi-a raspuns.

In vis, mi-a spus ca a venit sa-mi raspunda la intrebare. Insa nu la intrebarea cine, ci la intrebarea de ce.

-Pentru ca un harami nu trebuie sa aiba un destin sau sa fie cineva pentru a conta, pentru ca ingerii adevarati stau in intuneric si in frig pana sa-si gaseasca drumul spre oameni cu suflete pline de lumina si de caldura.

Am ramas confuza de vorbele sale, la fel ca de fiecare data.

-Nu ti-am spus niciodata ca esti un inger, scumpo, pentru ca riscai sa-ti pierzi frumoasele aripi si sa cazi la fel ca noi.

I-am zambit, voiam sa o cred, dar ingerii adevarati nu exista. E prea frig aici pentru ei ca sa coboare. Insa eram fericita, pentru ca am fost si sunt inconjurata de altfel de ingeri.

Oamenii.

-Mariam, fetita inconjurata de ingeri.

Next book >> Nycthopia - n.h. <<
(Este o serie cu h.s, n.h, l.t, l.p si inca ma gandesc la un subiect pentru z.m.)

Crăciun fericit, pufoaselor. ❤️

Sper ca v-a placut cartea, initial trebuia sa fie putin mai scurta, insa cred ca m-am incadrat perfect, nu? Sper =)))

Astept o parere, asa de final, pe ansamblu. Daca v-a placut, ce v-a placut, daca nu v-a placut, ce nu v-a placut.

Vă iubesc, ne auzim curand cu noua carte. ❤️