Prada Absolută - volumul I {PUBLICATĂ}

Capitolul 7

RYAN

Părea fericită, chiar dacă trecuse prin mult prea multe într-un timp atât de scurt, iar asta era tot ceea ce îmi doream. Ca ea să fie fericită aici. Ceva mă făcea să cred că nu a avut parte de prea multă fericire la viața ei.

Am coborât în bucătărie, simțind nevoia de a fuma o țigară. Nu am mințit atunci când am afirmat că și pentru mine a fost o zi lungă. Încă eram nervos datorită discuției mele cu Josh, deși mă descărcasem pe sacul de box ce atârna în subsol.

Toate luminile erau stinse, ceea ce înseamnă că toate servitoarele, până și Nancy, s-au retras în dormitoarele lor. În afară de Luiza și Nancy, nu mai locuia nimeni în această casă, dar construisem o anexa doar pentru restul servitoarelor, unde să nu ducă lipsă de nimic, deci nu ar avea de ce să se plângă. Aveau și ele beneficiile lor pentru că-mi făceau mie pe plac. Că nu se mulțumeau doar cu atât, era strict problema lor.

Katelyn purta bluza pe care i-o cumpărasem, deci cel mai probabil, descoperise și micul cadou dulce. Trecând pe lângă raionul de dulciuri, observasem acel sortiment de ciocolată și cele două săptămâni în care am urmărit-o, mi-au fost suficiente să descopăr anumite lucruri despre ea... Până și un lucru atât de banal, precum care era ciocolata ei preferată. Oare zâmbise atunci când a descoperit-o?

Am inspirat adânc și am ieșit pe terasă. Îmi plăcea să îmi petrec timpul aici. Toată lumea știa că atunci când eram aici nu voiam să fiu deranjat, astfel că mereu era liniște. De îndată ce m-a observat, puiul de câine mă urmărise, făcându-mă să chicotesc.

Ești așa un bezmetic! Și dintr-un motiv sau altul, părea să mă placă. Dacă știam că un câine poate fi atât de hazliu, poate mi-aș fi luat unul. Acesta îmi dădea târcoale, căutându-mi atenția.

M-am lăsat pe unul dintre fotolii, permițându-i să-mi sară în brațe și să se cuibărească în poala mea, asemănător unei pisici. Mi-am aprins țigara mult așteptată, lăsând fumul înecăcios să-mi umple plămânii.

Urma să mă atașez de Katelyn, știam asta, deși încă nu voiam să o admit. Ultima mea relație și tot odată singura despre care puteam afirma că a fost serioasă, nu se terminase prea bine, nici pentru mine, nici pentru ea. Aveam o mare problema cu controlul nervilor, deși cu timpul am învățat să evit situațiile unde i-aș pune pe cei din preajmă în pericol. Nu eram o persoană pe placul multora, iar ea mereu prefera să stea deoparte și abia târziu am realizat că era prezentă doar atunci când avea nevoie de ceva.

Însă spre ghinionul ei, să facă sex cu amantul ei în casa mea, nu a fost cea mai bună idee. Nu câtă vreme nu avea nici un habar despre „programul meu de lucru". Iar atunci când am găsit-o pe ea, dezbrăcată, călare pe un anume tip, în dormitorul meu, am clacat. Și nu s-a terminat prea frumos pentru nici unul dintre ei. Apoi, aflasem că nu a fost prima dată când se întâmplă așa ceva.

Mi-am lăsat brațele pe genunchi, având o grijă deosebită la micul patruped ce mi se odihnea în brațe și am ajuns cu privirea într-un punct fix. Chiar ținusem la nenorocita aceea; iar ea profitase până în ultimă clipă. Mă jucase pe degete în ultimul hal. Acum nu îmi venea să cred că îmi făcusem planuri pentru o viață alături de o femeie precum ea. Chiar credeam că aveam să trăim fericiți până la adânci bătrâneți, să ne întemeiem o familie și altele... Dar se pare că ea avea cu totul și cu totul alte planuri.

Eh, nu mă mai deranja faptul că dispăruse din viața mea. Problema era însă că din vina ei, nu mai voiam să mă implic în nici un fel de relație, iar acum nu puteam vedea o femeie decât ca pe o distracție și nimic mai mult. Totuși, Katelyn era diferită. Da, poate că încă o consideram o partida pe cinste, însă nu mai simțeam neapărat nevoia de a face ceva cu ea. Puteam să îi fiu aproape, fără să vreau să o posed în vreun fel și mai mult de atât, voiam să o văd zâmbind. Voiam să fie fericită și voiam ca eu să fiu motivul fericirii sale.