Prada Absolută - volumul I {PUBLICATĂ}

Capitolul 2

KATELYN

Mi-am apucat geanta de pe dulăpiorul de la intrare și am aruncat o ultimă privire fugitivă peste conținutul acesteia; totul părea să fie la locul lui. Mi-am luat pălăria vișinie, preferată, de pe cuier și am închis ușa garsonierei în urma mea, asigurându-mă de două ori înainte de a mă îndepărta. Zona în care locuiam nu era tocmai cea mai prietenoasă, iar să mă trezesc cu garsoniera – de care abia am reușit să fac rost – spartă, era ultimul lucru de care aveam nevoie. Și așa deocamdată nu aveam tocmai cea mai bună situație financiară; de abia am reușit să mă adun și să mă pun pe picioare.

Îmi verificam ceasul de la încheietură în mod constant în drum spre stația de metrou. Voiam să fiu sigură că mă încadram în timp. Aveam de mers aproximativ 10 minute până în stație, iar apoi cine știe cât va trebui să aștept după metrou? Mi-am găsit destul de greu un loc de muncă decent și nu voiam să întârzii încă din prima zi. Trebuia să pară că-mi dau interesul, măcar la început. Toată lumea ține cont de prima impresie. Și drace, câtă nevoie aveam de un job obișnuit! Ultimele joburi pe care le-am avut au fost care mai de care mai dubioase și nici măcar nu eram plătită precum ar trebui.

Odată ajunsă în stația destul de aglomerată, am căutat cu privirea un loc liber și m-am așezat în așteptarea mijlocului de transport, eram prea stresată și agitată. Efectiv simțeam că nu am stare. Mi-am verificat ceasul pentru a mia oara; totul părea în regulă, aveam șanse să ajung la patiserie în timp, poate chiar cu câteva minute mai repede, ceea ce era de preferat. Cel mai probabil noua mea șefa avea să fie deja acolo, așteptându-mă și încă nu a avut ocazia „de a mă cunoaște" în mod oficial. Asistenta care a susținut interviul meu de angajare mi-a spus că șefa ei era plecată într-o „delegație" în interes de servici. Nu am cerut detalii, atâta timp cât cineva putea să îmi confirme sau infirme angajarea, eu eram mulțumită.

Am început să examinez oamenii care treceau grăbiți pe lângă mine; am fost plecată din orașul ăsta mai bine de trei ani și totuși nu s-au schimbat prea multe, cu excepția chipurilor cunoscute. Și asta era ceea ce îmi doream; să pot să mă întorc în Melcrome, fără să retrăiesc toate ororile pe care acest oraș mi le-a oferit în trecut. Tot ce îmi doream era să mă pot întoarce aici – dintr-un motiv sau altul orașul asta avea ceva ce mă făcea să vreau să fiu aici. Nu puteam să înțeleg ce era acel ceva, însă nici nu îmi displăcea, atâta timp cât puteam să stau ascunsă. Oricum, comparând acest oraș cu altele în care am fost în ultimii ani, pot afirma cu certitudine că Melcrome era un oraș decent, în care dacă nu te amestecai cu persoanele nepotrivite, puteai duce o viață liniștită. Ce păcat că mie nu mi-a putut oferi nimeni acest sfat atunci când am fost dată afară din orfelinat.

Eram pe cont propriu; trebuia să-mi port de grijă, înainte ca locul acesta – sau mă rog, oamenii de aici, să-mi vină iar de hac. Nu mai aveam pe nimeni alături, însă așa era cel mai bine. Am avut doar de suferit cât timp am avut persoane aproape, iar de aceste lucruri, de durere, de neîncrederea constantă și de dezamăgiri, mă pot lipsi cu siguranță. Am avut parte suficient de ele. Nu mai voiam să trec prin situații asemănătoare celor din trecutul meu, însă eram conștientă că acesta era un lucru peste puterea mea de a controla. Puteam doar să sper că regizorul filmului meu s-a săturat să se joace cu mine și va avea de gând să-mi dea drumul, să pot avea parte de liniștea pe care mi-o doream. Am decis să mă întorc în orașul asta abia acum, deoarece consider că pot să rămân indiferentă la tot ceea ce se întâmpla în jurul meu, dacă acel lucru implică oameni. Nu mai aveam de gând să las pe nimeni să se apropie de propria-mi persoană.

După o scurtă așteptare, metroul a ajuns în stație, iar în urma unei călătorii de aproximativ cincisprezece minute, am ajuns în fața clădirii în care urma să lucrez. Era o clădire mică, decentă și stilată, situată în centrul orașului; deja știam că voi avea parte de o gama destul de variată de clienți, în special datorită faptului că patiseria era renumită pentru specialitățile pe care le oferea.