Te-am prins, mister player!

Capitolul 9

 A/N: am incercat sa postez mai repede, deci scuzati daca este scurt. :) oricum, astept pareri :*

> multumesc tuturor celor care mi-au impartasit ideile/gandurile lor la capitolul anterior, imi pare rau ca nu am apucat sa raspund! dar am tinut cont de ele, asa cum fac mereu :* !

> 2013 sa fie mai bun decat 2012 pentru toata lumea! (stiu, cam tarziu m-am trezit si eu cu urarile)

> daca iti place capitolul nu uita sa votezi !

Lectura placuta! :*

Capitolul 9

- Am intrebat ce cauta Irina aici! striga Dan nervos, privindu-l pe Leo.

Face un pas spre el, dar Deea il prinde de mana speriata. 

- Dan, inceteaza. Nu este treaba ta ce face Irina aici. De ce te enervezi asa?! spne satena privindu-l confuza.

Blondutul se uita la ea, iar dupa privirea ii cade pe mine. Ma analizeaza din cap pana-n picioare si isi smuceste mana din stransoarea Deei. Se posteaza in fata mea, uitandu-se in ochii mei.

- De ce esti imbracata in tricoul lui? sopteste printre dinti.

- De ce ai inselat-o pe Deea? intreb la fel de incet.

Privirea i se schimba, devenind pentru cateva secunde trista. O tristete amarnica, care ma face sa realizez ca poate are sentimente. Dar furia ii revine in ochi la fel de repede cum a plecat.

- Raspunde-mi! 

- Nu e treaba ta, bine?! Nu mai face pe furiosul, ca nu ma impresionezi! Stiu ca putin iti pasa, stiu ca putin ti-a pasat vreodata! Doar..nu te mai preface..te rog..

Simt cum mi se incetoseaza privirea din cauza lacrimilor, dar imi pastrez expresia rece.

- Daca am terminat aici..printesa, haide, spune Leo punandu-si mana pe talia mea.

- Nu pune mana pe ea! striga Leo.

- Stii ce? Inceteaza! spun ridicand mainile in aer sugestiv.

Leo, simtind tensiunea din aer, se apropie de sora lui si ii sopteste ceva la ureche, pentru ca mai apoi a o lua de mana si a intra in sufragerie, inchizand usa dupa ei. "Ce-i in mintea lui Leo?! De ce ma lasa singura cu Dan?!" gandesc confuza. Dar ma concentrez din nou la ceea ce ma inconjoara si imi atintesc privirea in a lui Dan.

- Nu ti-a ajuns toata mascarada asta? intreb zambind.

- Poftim? Despre ce vorbesti?

- Despre tine. Despre ceea ce faci. Despre jocul pe care il joci.

Ma priveste nedumerit pentru cateva secunde, pentru ca mai apoi a-si da ochii peste cap.

- Am doar o intrebare pentru tine, blondutule. Cu cate altele ai mai inselat-o pe biata Deea?

- Nu cu multe, raspunde automat.

- Asa, minte-ma, de parca te-ar ajuta la ceva.

- Irina, ceea ce s-a intamplat cu Miu a fost un nimic! A fost o aventura proasta, bine? Nu trebuie sa imi scoti ochii acum cu asta! Eram beat si..

- Stop. Opreste-te in acest moment. Ti se pare ca as vrea sa ascult aceasta explicatie pe care se vede ca Deea a crezut-o? Arat ca si cum ma poti face sa te cred din nou? Iti voi spune doar o data, Dan: nu voi avea niciodata incredere in tine. Ne-am inteles? Asa ca nu te obosi sa ma minti din nou.

Incerc sa ma pastrez calma, cu toate ca in urma cu cateva saptamani as fi tipat ca o persoana instabila emotional daca mi s-ar fi intamplat asa ceva. Dar trebuie sa ma pastrez calma si sigura pe mine, altfel nu ma va crede. Si eu vreau sa ma creada..

- Dar eu nu sunt asa, Irina! Mie cand imi place de o fata, imi place si gata! Nu ma intereseaza cate alte fete intervin!

- Multumesc, asta voiam sa aud! spun mimand un entuziasm fals.

- Adica..ma crezi?

- Nu te cred, pur si simplu am inteles ca sunt una dintre fetele care intervin. Deci nu te interesez!

- Nu asta am vrut sa spun! Mie imi place de tine, bine? Nu de Deea! Vreau sa ma despart de ea, nu mai am aceleasi sentimente pentru ea pe care le-am avut candva..

- Taci! Tu te auzi macar? Cum poti spune asa ceva? Realizezi ca este in camera de langa, nu? Probabil te aude!

- Sa ma auda, nu ma intereseaza! Vreau sa te conving ca sunt altfel decat crezi! Nu sunt un fustangiu, pot sa stau numai dupa o fata pe care o plac! O sa te conving!

Nu il cred. De fapt, nu vreau sa il cred. Ii cunosc atat de bine reputatia, jocurile si felul de a fi. Stiu de ce este in stare, asa ca prefer sa ma pastrez rece. Dar asta nu inseamna ca nu ma pot juca. Deea, daca chiar vorbeste serios, imi cer scuze pentru ceea ce voi spune:

- Nu ma incred in vorbe, dragule. Pentru mine faptele vorbesc.

Ii zambesc si ma indrept spre dormitor, inchizand usa dupa mine si rugandu-ma sa nu ma urmeze. Ma asez pe jos, cu spatele lipit de perete si imi trag genunchii la piept. Stau asa, zambind si fara vreun gand in minte ceea ce pare o eternitate, pana cand usa dormitorului se deschide si apare Leo.

- Printesa, ce faci pe jos?

- Au plecat?

- Da. Hai in pat.

Ma ia in brate si ma pune in pat, asezandu-se langa mine.

- Vrei sa dorm pe canapea? intreaba sprijinindu-si capul pe mana stanga si privindu-ma.

- Ce fel de intrebare absurda mai e si asta? Normal ca dormi cu mine in acest pat, nu iti dau voie sa ma lasi singura.

Imi zambeste in intuneric si isi apropie fata de a mea, atingandu-mi buzele usor cu ale lui. Se retrage usor si se intoarce pe spate, imbratisandu-ma. Imi pun capul pe pieptul lui si oftez usor.

- Irina?

- Da?

- Doar.. ai grija cu Dan. Nu zic ca are vreun interes ascuns, dar este tipic lui sa raneasca. Nu te lasa pacalita, bine?

- Bine.

Incepe sa ma mangaie pe spate si inchid ochii. Ii aud vocea lui Leo ca prin vis, spunand ceva asemanator cu "nu o sa fii a lui". Dar nu inteleg si nici nu vreau sa inteleg.

Vreau doar sa dorm.