Te-am prins, mister player!

Capitolul 2

A/N: acesta este capitolul 2, care sper sa va placa! multumesc din suflet pentru comentariile&parerile pe care le-am primit la primul capitol, ele m-au facut sa lucrez mai mult la ceea ce veti citi in continuare :*

>de acum inainte fiecare capitol va fi dedicat unui cititor care ma sustine in scrierea acestei povesti sau unui fan. 

multumesc din nou pentru faptul ca cititi si votati, nu uitati sa va lasati si aici parerile, conteaza pentru mine! lectura placuta !

> in poza este Des (Denisa), drept actrita Emilie de Ravin .

Capitolul 2

~Dan POV:

Inca o zi plictisitoare de scoala. Privesc ceasul din nou, in timp ce profesoara de istorie abereaza ceva despre un razboi, am impresia. Inca 5 minute si e pauza. Inca 5 minute si pot sa ies in sfarsit afara, sa fumez o tigara. Ba nu, nu pot. Trebuie sa o caut pe tipa aia sa ii inapoiez carnetul. Si totusi, parca nu as vrea sa i-l dau eu. Adica, daca aseara chiar era ea cea care a intrat in umarul meu in hipermarket, clar nu vreau sa o mai vad vreodata. Oricum, pare doar o alta copila figuranta. Poate i-l dau Amirei, de la 11 H, sa i-l dea. Mi se pare ca le-am vazut impreuna afara intr-o pauza. Of, haide, Dan! E doar un carnet! De ce oare fac atat caz? I-l dau, ceea ce inseamna numai a intinde mana, pentru ca ea sa il poata lua si apoi, gata. Nu e ca si cum ar trebui sa vorbesc cu ea, sau ceva asemanator. Bine, asta doar daca nu cumva ma intreaba unde l-am gasit sau..

- Baltu !

Am sarit ca ars, scapand pixul cu care ma jucam pe jos.

- Da, doamna profesoara.

- Poti raspunde la intrebare?

Normal ca nu pot, baba proasta! Nu stiu intrebarea!

- Sigur ca da. O mai puteti adresa o data ca sa fiu sigur ca am inteles-o corect?

Ioneasca, profa in cauza, m-a privit putin surprinsa. Probabil ca se astepta la o serie de "hmm, aaa, uhh.." di partea mea. Dar nu ma cobor eu atat de jos.

- Care este..

TRRR !

- Salvat de clopotel, i zambesc inocent profesoarei in timp ce imi arunca o privire rece.

Dupa ce Ioneasca iese, zeci de hohote au luat nastere pe seama ei.

- Bravo, Danee! N-am mai vazut-o pe baba facand fata aia din a treia zi de scoala, de cand cu Mihai si guma de mestecat.

Asta era Matei, "prietenul de nebunii"-cum ii spune mama.

- Da, frate, sa vezi ce rad daca ma asculta ora viitoare. Apropo, sti cumva unde sunt clasele de a 9a?

Asta inseamna a vorbi fara a gandi. Matei m-a privit suspicios, dupa care a binevoit a raspunde cu juma' de gura:

- La parter.. De ce? Ce ai de gand? Ai pus ochii pe vreo boboaca?

- Pune omul o intrebare si gata, nu mai scapa de tine! Sunt curios, multumit?

- Daa..curios ! Stiu eu cum..

Dar nu mai ascult, ies din sala de clasa controland buzunarul hanoracului. Carnetul e inca acolo. Perfect, fara a mai asculta vorbaraia fara rost a lui Matei mai economisesc timp din pauza. Acum mai trebuie doar sa ma fac nevazut pana jos. Aleg sa cobor pe scarile de langa sala de sport, poate e drumul mai liber. Ajung la parter si trec prin fata usii care da spre curtea interioara, dorindu-mi sa trag un fum. Dar, in trecere, o privire imi atrage atentia. Ma opresc si deschid usa, trecand pragul.