1. Mister in doua acte - Prietenia

Ziua 3

Incepusem sa ii povestesc lui Auras ce se petrece cu mine si cu cel mai bun prieten al meu. Intamplarea face ca dupa cateva minute, timp in care luasem o pauza alaturi de o cana de apa, telefonul incepu sa sune, o melodie destul de inspaimantatoare luata dintr-un film. Un numar, nu mai primisem nici un apel de la aceasta persoana pana acum. Am raspuns si o voce destul de inpunatoare imi spune cu o seriozitate care dadea impresia ca ceva nu este bine, ca ceva se intampla:
-Buna ziua! Domnul George?
-Buna ziua! Nu, numele meu este Vlad, se pare ca ati gresit numarul.
-Nu sunt atat de sigur, doresc sa vorbesc cu dl. George, repeta barbatul cu insistenta.
-Va mai spun inca o data respectuos, nu este nici un George aici.
-Vroiam sa ii spun ca fiul sau este in Bucuresti internat de urgenta, si are nevoie de o suma de bani pentru o operatie pe...
Am inchis apelul imediat cand am auzit de operatie, nu de alta, dar ma sperie foarte tare. Oare ce se intampla?! Imi repetam in gand suspinand. Auras venise de la baie, cu un servetel de care isi freca mainile, calm, se aseaza pe scaun, da pe gat o cana de apa de care nu s-a atins vreo cateva ceasuri, si ma intreaba:
-Ia zi, cu cine te certai la telefon? Nu am auzit foarte bine.
-Nimic important, gresise numarul, il cauta pe domnul George, am inchis telefonul.
-Aha, ok. Staai, poftim?!?! Pe domnul George?
-Da.. Il cunosti?
-Este tatal lui uzzi.
-Poftim? Atunci, m-a cuprins o stare de spaima si o durere de cap pe care nici in cele mai frumoase vise nu o poti descrie.
-Ce spunea?
Vocea imi tremura, corpul la fel, insa i-am spus adevarul:
-A spus ca vrea sa il anunte pe dl George de urgenta ca... Fiul lui este internat de urgenta la un spital din Bucuresti, si are nevoie de o suma colosala de bani, pentru o operatie.
-Ce operatie?
-Ah.. Am inchis telefonul dupa ce am auzit operatie.
-Off..Ce fraier esti!
Norocul face ca Auras avea numarul de telefon al tatalui lui uzzi. L-a sunat imediat dupa ce i-am povestit.
"-Alo?
-Buna ziua! Ma numesc Auras, sunt un prieten bun al fiului dumneavoastra.
-Da, spune!
-Nu vreau sa va sperii, am primit un telefon de la o persoana care va cauta. Dorea sa va anunte ca Alex, fiul dumneavoastra este in stare grava in Bucuresti la un spital, are nevoie de bani pentru o operatie. "
Telefonul atunci s-a inchis, tatal sau sunandu-ma peste cateva minute, spunandu-mi ca nu este in tara, este plecat de cativa ani la munca in strainatate, si nu are cum sa trimita bani pentru ca nu dispune de o suma atat de mare.
Credeti-ma, am simtit ca imi cade cerul in cap.
-Ce facem, Vlad?
-Ma gandesc.
Imi aprind o tigara, imi pun o cana de apa si incep sa trag fum dupa fum, poate poate imi va veni o idee. Era clar ca sanatatea prietenului nostru era in mainile noastre.
-Am gasit! Plecam la Bucuresti.
-Esti nebun?! Parintii nostri nu stiu, Vlad, ce le vom spune daca vom lipsi atat de acasa.
-Ca am fost la un prieten la spital, sigur vor intelege.
-Cam riscant, dar, la mine in familie, prietenii sunt pe primul loc.
Ne-am imbracat, am luat cativa banuti care erau ascunsi sub canapea intr-un plic, si am plecat spre gara. Primul tren care avea drum spre Bucuresti era peste doua ceasuri, nu aveam timp de pierdut.
Ne-am asezat pe banca, am inceput sa ne agitam, si un domn sobru imbracat in negru, cu niste ochelari de soare pusi pe varful nasului, vine la noi si ne spune:
-Va duc eu unde aveti nevoie, daca asta este problema voastra.
Parintii imi spusesera sa nu am incredere in oricine, dar, cine se mai gandea la reguli? Pana la urma, regulile sunt facute pentru a fi incalcate. Lasand gluma la o parte, ne-am urcat in masina strainului si ne-a dus in mai putin de o ora si jumatate la Bucuresti.
Ne-a intrebat ce fac doi pusti ca noi intr-un oras atat de mare. I-am raspuns ferm ca motivul pentru care ne aflam aici este ca un prieten de-al nostru este la spital, pe cale sa faca o operatie, si nu exista destui bani pentru a o plati. Imediat ce a auzit, a deschis torpedo-ul masinii si a numarat cateva sute, sa mai completeze pana la doua mii de lei, suma de care aveam noi nevoie. Am strans in total sase sute de lei. Ce sa mai facem pentru a strange bani? Aveam la noi doar 2 caiete ramase prin geanta, un stilou si cateva portocale. Nimic de valoare.. A trecut prin fata noastra o masina galbena, pe care scria: " ANGAJAM TINERI VOLUNTARI ". Primesc din nou telefon de la acea persoana:
-Va deranjez din nou. Vroiam sa va anunt ca nu este obligatoriu sa aduceti banii astazi, mai aveti termen doua zile, deoarece operatia s-a amanat, si va avea loc peste doua zile.
A inchis telefonul fara sa astepte vreun raspuns. Oare era un doctor?
-Vlaaad, hai sa ne angajam la "LIFE WITHOUT VIOLENCE", am memorat numarul de pe acea masina, suntem tineri, avem nevoie de bani, deci.. let's do it.
-Ok, daca alta solutie nu exista...
Ziua urmatoare eram la "munca", adica la impartirea unor pliante prin oras. Eram destul de bine platiti pe zi, undeva la o suta de lei pe zi.
-Tot nu ne ajunge.
-Ce facem, Auras? Nici pliantele nu le vindem...
-Am o idee! Vino dupa mine.
L-am urmat aproximativ o jumatate de ora prin oras, in cele din urma ajunsesem la Primaria Capitalei.
-Ok, intram.
Dupa o scurta prezentare in fata primarului si a biroului sau executiv, am explicat motivul pentru care aveam nevoie de bani, au luat cateva pliante, le-au aruncat pe un birou, si dintr-un dulap ascuns in spatele unui tablou a scos cativa bani, i-am mototolit in buzunar si mi i-a bagat in buzunar, impingandu-ma de la spate sa parasesc incinta.
-Avem destui bani pentru operatia lui uzzi, Vlad.
-Stiu, felicitarile mele pentru ideea de a veni aici.
-Hai sa ne culcam, nu mai pot de oboseala.
Ne-am cazat la un motel aflat in apropierea spitalului. Ziua urmatoare trebuia sa inmanam banii doctorului, pentru operatia pe care avea sa o sufere uzzi.