-AGENTUL-

~ Perspectiva lui Matt ~

        Am lăsat-o pur și simplu pe Clara în urmă pentru că m-am săturat să o tot fac să înțeleagă cât de periculos este să plece fără să anunțe pe nimeni, sau orice altceva vrea să facă. S-a decis să joace un joc periculos dar sper că știe că eu sunt antrenorul aici, nu ea. O aud cum mă strigă dar pentru că vreau să înțeleagă pe pielea ei de gravitatea lucrului pe care l-a făcut nu mă întorc și îmi vad de drum.
         Doamne, pot să jur că din câte misiuni am avut, ea este cea care îmi dă cele mai multe bătăi de cap. N-am văzut ca ea. Îi spui un lucru, îl înțelege sau așa îți dă impresia, după care boom! face oricum ce vrea ea. Nu e ca și cum nu a avut câteva ocazii în care a testat pe pielea ei de ce nu e bine să facă lucrurile de capul ei...
         Să nu mai zic de momentul când a crezut că eu sunt cel care o vrea moartă și a plecat de la cabana aceea, ca mai târziu să încasez un glonț pentru ca ea să nu pățească nimic.

         Și la naiba, dacă s-ar repeta acel moment aș face-o din nou, aș mai încasa un glonț doar ca să o văd bine. Dar mă enervează când face pe orgolioasa și nu mai ascultă de nimeni zicând că ea este "matură". Și de-al naibii ce sunt nu mă întorc acum la ea pentru că sunt și eu orgolios, dar măcar eu îl folosesc tot pentru ca ea să învețe ceva. Acum dacă stau să mă gândesc, cam tot ce fac este pentru ea, iar asta mă neliniștește pentru că ăsta nu sunt eu. Ăsta nu e genul meu.
          Ajung aproape de mașină când aud niște pași apăsați în spatele meu. Mă dau la o parte crezând că cineva se grăbește dar când mă întorc o văd pe Clara care mă prinde de umeri și mă oprește din drum. Se uită la mine cu o privire fixă, fără vreo emoție în ochi. Face o mică pauză să își tragă sufletul, după care începe să vorbească.

—  Cum ai știut să mă găsești aici? întreabă ea hotărâtă

— Pf, credeam că mă întrebi ceva mai inteligent, spun eu râzând

       O văd cum se încruntă atunci când râd dar mie nu-mi pasă, acum simte și ea ce am simțit eu când m-a luat mai devreme în râs.

—  Serios, de ce aici din toate locurile? Cum ai făcut?

—  Mașina are gps în caz c-ai uitat, răspund eu ferm. Pot să te găsesc oriunde. Mai e altceva?

—  Da, ia de aici cheile! O să-ți trebuiască. spune ea și îmi aruncă cheile în față, după care se întoarce cu spatele și pleacă.

        Ia uite la ea! Ce atitudine are! Mi-a aruncat cheile în față și și-a făcut ieșirea ca o divă. Nici nu știu cum să reacționez la asta. Mă uit la ea cum se depărtează cu pași repezi de mine, dar la câțiva metri în fața ei îl zăresc pe Nick. Grozav, se putea să nu fie și el prin preajmă...
       Se întâlnesc și pleacă împreună mai departe, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Exact ca și când mica mea ceartă cu ea n-ar fi existat, ca și când era doar cu el la cumpărături sau ce-o fi vrând să facă, ca și când nici n-ar fi în pericol. Oh no, s-o crezi tu că scapi de mine acum! Mă țin după ei toată ziua, oricât e nevoie.
        Arunc cheile în buzunar lângă telefon și pornesc după ei. Îi văd că intră într-o cafenea și își comandă ceva, dar îmi trece prin cap o idee destul de bună zic eu. Clara, ia să te testăm puțin. Scot telefonul și îi scriu un mesaj în care spun: "Ultima ta șansă, gândește-te bine. Ai de ales între a sta cu el toată ziua și faci ce vrei tu, dar noi doi nu mai vorbim, sau mergi cu mine și uit de ceartă, iar totul rămâne la fel. Ai timp până îți e gata comanda. "