-AGENTUL-

~Cicatrici~

Am lăsat să mă acapareze frica, spaima că de azi nu voi mai fi, mi-am lăsat toate gândurile în voia sorții și uite-mă cum am cedat! Mă simțeam precum un mort, dar nu eram. Brațele care m-au prins au împiedicat asta, nu m-au lăsat să mor. Înainte sa leșin am realizat ce prostie enormă am făcut, am realizat cine este cu adevărat cel rău, dar si faptul că nu trebuie sa dau credibilitate unor lucruri fără să le discut mai întâi. Am realizat că am acționat precum o copilă și ca nu aveam nici măcar un motiv pentru care sa fac asta. Iar acum regret, din tot sufletul chiar, și imi doresc să o pot lua de la capăt si să pot să schimb, dar din păcate nu este posibil.
Matt a fost întotdeauna cel care mi-a vrut binele, cel care m-a apărat si a fost ochi si urechi când venea vorba de mine, iar eu l-am pus în pericolul de a-și da viața pentru mine, de a mă apăra până la moarte. Mă urăsc pentru asta!
Dar faptul e deja consumat.

După ce eu mi-am revenit și m-am trezit, conștientă acum de toate cele întâmplate, un țipăt de durere vine din camera celălată, și imediat o voce de femeie care îi ordonă sa stea nemișcat și îl ceartă. Cum am ajuns iar aici? Mă ridic în capul oaselor de pe canapeaua pe care eram culcată și îl văd pe Felix în fața mea privindu-mă cu dispreț. După cele întâmplate e normal să fie supărați pe mine, iar eu nu am dreptul sa comentez.

-Ia te uită, te-ai trezit în sfârșit! spune Felix ironic

-Ce s-a întâmplat? întreb eu încă amețită

-Aparent, nu ai murit. Am avut grijă să nu pățești ceva, spune el sec

-Îmi pare rău pentru cele întâmplate si chiar vă mulțumesc ca v-ați riscat, spun puțin agitată

-Nu ne mulțumi nouă, ci lui Matt. El a încasat gloanțele pentru tine, spune Felix si se ridică

Imediat ce am auzit asta palmele au început sa-mi transpire iar si inima să-mi bată cu putere. Matt s-a riscat cu totul pentru a mă salva pe mine, o copilă, de la moarte.
Felix se îndrepta spre camera lor, dar vocea mea l-a oprit în loc.

-Poftim? Este bine?! întreb eu panicată

Merg până în dreptul lui, iar el întinde mâna și îmi arată imaginea pe care nu credeam c-o s-o văd vreodată.

-Ce-ar fi sa te convingi singură? întreabă el după care dispare înapoi în sufragerie

Rămân în dreptul ușii și mă uit la Matt cum stă în fund pe pat, în timp ce Aline încearcă să-i scoată gloanțele din umăr. Este transpirat tot, iar durerea i se citește în privire. Vinovăția și regretul încep să-mi acapareze corpul în timp ce pășesc ușor în cameră, apropiindu-mă de ei.
Aline se chinuia destul de tare, provocându-i lui Matt mai multă durere. Se întoarce să își schimbe ustensila plină de sânge când mă observă, iar disprețul apare in privirea ei imediat.

-Oh, te-ai trezit, spune ea

Matt își întoarce si el capul, iar privirea lui se luminează când mă vede. El nu este supărat, sau maschează foarte bine?
Mă joc cu mâinile neștiind ce să fac sau ce sa spun, dar Aline intervine înaintea mea.

-Hei puștoaico, ma ajuți? spune ea în timp ce privirea i se mai luminează

-Da, poți lăsa asta pe baza mea. Știu ce este de făcut, spun eu apropiindu-mă de data asta cu puțină încredere