După câteva ore bune m-am trezit singură în micul meu paradis, doar eu și cărțile. Nu știu când a plecat Matt, nu l-am simțit deloc, dar se pare că nu s-a trezit atât de conștient și de atent cum făcea până acum deoarece telefonul lui încă este aici. Trebuie să fi fost tare obosit încât a adormit imediat ce s-a întins, și e normal ca atunci când s-a trezit să nu fie cu picioarele pe pământ încă.
Îmi aranjez puțin parul lung și ciufulit, iar câteva șuvițe blonde din toată adunătura de păr încurcat din capul meu refuză să coopereze. Nu am o perie la îndemână acum, așa că recurg la o metodă mai dureroasă dar cât de cât eficientă, și anume periatul cu mâna.
Îmi trec mâna prin claia deasă de păr blond și încerc să îl descurc astfel încât să nu mai arăt ca și cum am pierdut un meci de box, dar când scot mâna constat că este plină de o mulțime de fire mai mici și mai mari, fire care arată clar cât de distrus îmi este părul. Se pare că am nevoie de un tratament.
Mă ridic în capul oaselor și ies din cămăruță închizând ușor ușa în urma mea, iar apoi mă îndrept în hol, sperând că acolo este toată lumea. Când tocmai coboram scările i-am văzut pe părinții mei, Matt și Nick discutând foarte încet, cât să audă numai ei. Niciunul dintre ei nu m-a observat, iar când aproape am ajuns în dreptul scărilor l-am văzut pe Nick plecând, totodată purtând o discuție aprinsă la telefon. A ieșind precum furtuna pe ușă, ceea ce m-a făcut să-mi pun întrebări legate de discuția lor.
Merg mai aprope de ceilalți, care, spre surprinderea mea erau mult prea concentrați pe discuție ca să observe prezența mea acolo. Erau toți la masa cea mare din hol, masa care îmi aduce aminte de fiecare dată când o văd de momentul în care am primit vestea că cineva este pe urmele mele, amintirea neplăcută cu care sunt forțată să trăiesc.
Stăteau toți cu spatele, dar nu am putut să nu remarc tensiunea ciudată ce plutea în aer. În continuare vorbeau foarte încet, dar am apucat să aud cuvintele mamei, niște cuvinte care mi-au făcut stomacul să se întoarcă și să se revolte, creând în mine o panică ușoară, asemănătoare cu cea pe care am simțit-o când am realizat că tot ce se petrece acum este real, și că nu este vreo poantă nereușită.
— Dacă tipul acela chiar este aproape, nu-i da multe detalii Clarei, spune mama uitându-se atent în ochii lui Matt.
Nu-mi puteam imagina de ce a spus mama asta, de ce nu trebuie să știu eu prea multe. Până la urmă eu sunt ținta lui, și ar trebui să știu până și cel mai mic amănunt legat de asta. Iar dacă acel individ este aproape, am nevoie mai mult ca niciodată ca ei să îmi fie aproape și să comunice cu mine, nu să îmi ascundă lucruri ca astea.
Și pentru că vreau să aud ce altceva nu ar trebui să știu, dar și pentru că sunt curioasă când mă vor observa, decid să stau pur și simplu în spatele lor, fără să mă ascund, fără să mă mai chinui.
Îl văd pe Matt cum s-a încordat și pe tata cum a făcut ochii mari atunci când și-a întors capul spre mama, ceea ce mă surprinde puțin deoarece am crezut că toți gândesc la fel. Sau poate nu...
— De ce nu ar trebui să știe Clara? Ea este ținta, pe ea o vrea, încearcă Matt să justifice cât mai clar
— O știu pe Clara și știu cum ar reacționa. S-ar pierde imediat și nu ar mai gândi limpede, așadar ar putea fi prinsă fără să își dea seama.
— Scumpo, dar Matt este mereu cu ea. Nu are de ce să facă asa, să nu mai zic că ea este destul de mare și matură încât să știe ce să facă, spune tata blând, gesticulând ușor.
— Nu, nu sunt de acord cu asta! Clara trebuie să știe ce se întâmplă în jurul ei, iar de restul mă ocup eu, spune Matt hotărât.
Se întoarce într-un sfârșit și mă zărește, iar privirea lui era de toți banii: ochii i s-au mărit de aproape îi săreau din orbite, gura era întredeschisă iar mâna și-a dus-o în spate din instinct. Probabil e vreun gest pe care îl face atunci când ascunde ceva sau se simte vinovat.
— Chiar mă întrebam cât trebuie să mai stau aici ca să mă vedeți, spun eu rostind cuvintele cu aciditate.
— De ce nu ai spus nimic până acum? întreabă mama iritată.
— Aș putea să vă întreb același lucru.
— Clara..
— Taci Matt, îl întrerup brusc. Vreau ca mama să răspundă de ce era așa periculos ca să aflu și eu ce se întâmplă. Deci? întreb eu arcuind o sprânceană.
— Știi foarte bine că atunci când te panichezi te pierzi foarte repede! spune ea iritată de atitudinea mea.
— Și de asta nu merit să știu, hm? De curiozitate, cam câte lucruri mai ascundeți? Observ că vă cam place să vorbiți in absența mea de lucrurile care mă privesc, spun și accentuez ultimele cuvinte.
— Nu ascudem lucruri, te protejam, spune ea pe un ton mai blând. Știi că te iubim!
— Ce ai spus acum nu are nici cea mai mică legătură cu situația în sine. Nu mă protejați dacă ascundeți lucruri de mine, și nu vreau să rea, dar nici semn de iubire nu este.
— Clara, cum poți să...
Nu-i dau timp să vorbească și mă întorc înspre Matt care stătea cu capul plecat, conștient că de data asta nu a făcut bine ceea ce a făcut, așteptând ca toata discuția și supărarea mea să treacă mai repede. Cât despre tata, el se simțea la fel de vinovat ca și Matt, aveau exact același comportament. La auzul cuvintelor mele Matt tresare și își ridică privirea spre mine, dar privirea mea nervoasă nu face decât să îi amplifice starea de vinovăție pe care o avea până acum.
— De acum înainte, dacă se află ceva nou eu sunt prima persoană căreia îi spui, ne-am înțeles, Matt? rostesc eu cuvintele fără vreo emoție în glas.
— Cum dorești, spune Matt după o pauză în care părea că își caută cuvintele.
Nu spun nimic mai mult, las telefonul lui Matt pe o măsuță din apropiere, după care mă întorc și mă uit pentru ultima oară la părinții mei înainte să plec în camera mea. Tata îmi evita privirea, dar mama părea de-a dreptul iritată de comportamentul meu "neadecvat pentru o domnișoară", așa cum îmi spunea când eram mai mică și mă comportăm mai dur, mai urât.
Dar mă surprinde atitudinea lui Matt care, în ciuda vinovăției pe care o simte are curajul să își țină capul drept și să îmi răspundă privindu-mă în ochi, fără nici o expresie pe față. Mă întorc cu spatele la ei și urc înapoi scările către camera mea unde îmi petrec câteva ore bune ba făcând curat prin haine, ba vorbind cu Sara.
CITEȘTI
-AGENTUL-
Action|Acțiune| |Dragoste| |Dramă| • O misiune, un agent secret ce poartă pe umeri un trecut greu încercat, o fată cu chip de înger, o prietenie strânsă și un pact cu viața. • Viața Clarei ia o turnură total neașteptată atunci când află că cineva e...
