-AGENTUL-

~Criminalul~

    Nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul până ce nu m-am uitat pe geam și am observat ca întunericul deja s-a lăsat. Mi-am schimbat hainele iar acum mi-am pus un tricou roșu, puțin mai scurt în talie, și niște pantaloni negri mulați. Hainele pe care mi le-a pus mama nu sunt rele, ba chiar pot să le combin în multe feluri.
     Mi-am dat seama că în timp ce am stat și am meditat, am stat totuși prea mult în cameră, așa că decid să ies si să dau ochii cu realitatea, să-mi pun planul în aplicare.
     Am ajuns în dreptul ușii, iar pe cealaltă parte se auzea destul de multă gălăgie. Oare de cât timp e gălăgia asta iar eu n-am observat?
Se auzeau vocile băieților, dar și râsul unei fete. Deschid ușor ușa și mă uit cu atenție la ce se petrece în sufragerie. Norocul meu este că am o vedere bună de aici, așa că nu-mi fac probleme.

    Pe canapea, lângă Matt, este o fată brunetă, tânără cam de vârsta mea, frumoasă foc, și care râdea împreună cu băieții, lăsând să pară că se știau de multă vreme.
    Ies și eu din cameră, închid ușa și mă duc la ei. La vederea mea, Felix se ridică și mă întâmpină luandu-mă de mână și tragandu-mă spre el, totul sub privirea lui Matt ce ne măsura din cap până-n picioare.

-Deci cum îți spuneam, Aline, ea este Clara, face Felix prezentările

    Fiind acum în fața lor, pot observa mai bine trăsăturile fetei. Par lung, drept, negru, buzele roșii ca focul, iar ochii căprui plini de căldură îmi dădeau de înțeles că este o persoană chiar drăguță. Ea s-a ridicat și m-a strâns în brațe entuziasmată, lasandu-mă fără aer.
    Am încercat să respir cât timp ea mă sufoca cu îmbrățișarea, dar fata parcă și-a pus gând că orice ar fi, nu mă lasă.
M-am bucurat totuși că mi-a dat drumul repede și că am tras aer adânc în piept, și chiar dacă aproape m-a sufocat cu forța ei, mi-a plăcut energia.

-Bună, sunt Aline și îmi pare bine să te cunosc în sfârșit! Am auzit câte ceva despre frumoasa Clara, dar n-am crezut că poți să arăți ca un înger.

-Și eu mă bucur să te cunosc, Aline! Îngerul Clara, de unde vine asta? întreb eu zâmbindu-i

-De la Matt, el a spus încă de când....

-Cui îi este foame? o întrerupe Matt intenționat și se ridică de pe canapea

-Mie, sunt lihnită, îi răspunde Aline

-Cred că tuturor, spune Felix în timp ce se uită parcă vorbind din priviri cu Matt

    Își dau ghioante, lăsându-mă într-o mare ceață. Să fie oare...
Nu, nu e posibil.
Matt se îndreaptă spre o pungă mare, din care scoate mâncarea în niște casolete, cel mai probabil comandată. Mirosul era atât de ispititor și nu mi-am dat seama până atunci cat de foame îmi era.

-Ce avem la masă? întreb abia așteptând să mâncăm

-Nu știm încă, Aline a luat pe drum, spune Matt desfăcând caserolele

-Sunt legume, salată, pui, cartofi, totul gătit super bine, spune Aline

-Pai, hai la masă atunci, spune Felix în timp ce el și Matt aranjează totul

    Dupa aproape o oră în care am terminat toți de mâncat, eu și Aline am curătat ce a mai rămas, în timp ce băieții stăteau întinși pe canapea, vorbind într-un limbaj codat pe care doar ei îl știau. Ciudați.
    Acum este ora 9 seara, iar noi deja clacăm de oboseală, sau cel puțin eu.
M-am pus pe fotoliu cu gândul să stau puțin și să mă duc la duș, dar am ațipit între-timp. Ceilalți au plecat pe rând la duș, dar fiind două băi s-au mișcat rapid, când o voce masculină mă trezește.