Noi Două

Analize.

Aseară am adormit buștean, pe canapea, amândouă. Eu cu capul pe o margine a canapelei iar Isabella cu, capul pe mine. M-am trezit parcă-mi şi imaginez.. era 4 noaptea pentru că am adormit la 2 parcă...Am luat-o pe Iza în stil mireasă şi am dus-o în cameră, apoi m-am dus să strâng de pe masă paharele și ce mai era, apoi m-am întors în cameră punându-mă şi eu la somn. 

-----------********-------------

[11:30 Dimineaţă.] Mă trezesc ridicându-mă în şezut, m-am uitat stânga..dreapta, nici o urmă de Isabella. "Unde naiba e?..Bucătărie..*casc* sau baie.."  Mă ridic chiaună și mă sprinjin de peretele de lângă mine.. Mă duc uşor spre şifonier să-mi iau o pereche de colanţi şi un maieu transparent alb, pe sub care-mi iau un sutien negru. Îmi bag picioarele în papuci şi mă duc în baia ceea mai apropiată, intru să îmi fac rutina, apoi îmi dau ușor hainele jos, ajungând în hainele Evei. Sunt cam palidă de când am ieşit din spital.. "Probabil este doar ceva temporar.." Mă duc sub duş dând drumul la apa care se izbea de pielea mea fără milă.. Coborând uşor pe ea.. mângâind-o uşor, violentă la ciocnire. Era aşa relaxant...Simţeam o durere de cap.. Nu durere, durere.. Ci aproape de o ameţeală. Opresc apa şi tuşesc, scuipând sânge pe podeaua cabinei de duş. Pot spune că m-am speriat aşa că am ieşit din cadă, şi mi-am invelit trupul doar într-un prosop. Totul devenea în ceaţă.. "Ce naiba...?" Am vrut să o strig pe Isabella dar nu aveam putere.. Mâna mi-a alunecat pe faianţa transpirată de la aburi şi am picat pe jos... Din ceaţă devenise totul negru.. 

*********În vise********

Eram într-un oraş, era drăguţ, colorat frumos aranjat... dar prea multă linişte. "Unde sunt?.." M-am dus într-un parc şi era un băiat, care suspina şi p..plânge? Mă apropi uşor uşor de el şi îl ating cu mâna pe umăr. 

-H-Hei? întreb eu puțin fricoasă și mai că dacă era ceva horror i-aș fii trântit un pumn în meclă dar.. Acest băiat s-a întors cu faţa spre mine, avea cearcăne şi ochii roşi de la plâns.. Era ... V...Vlad.. ?!

-E vina ta! E doar vina ta! 

Spune el repetitiv și s-a ridicat, se îndrepta spre mine. Când el făcea un pas spre mine eu făceam doi înapoi, rostind neÎncetat ''e vina ta''  El tot venea spre mine, până când m-am împiedicat de o piatră şi am căzut, mi-am strâns picioarele la piept, cu capul în jos. 

-Îmi pare rău! Îmi pare rău! Încep eu să zbier cu toată puterea din mine în timp ce mii de lacrimi își făceau apariția pe fața mea.

-E vina ta! Şi dispare, în ecou rămănând doar acele cuvinte... care mă apăsau pe creier rapid şi agresiv. Simțeam cum mă durea..sufletul.

*******************

-Carla!...Carla!... Se auzea vocea Isabellei.

Mi-am deschis uşor ochii a căror gene îmi sunt ude, imaginea era în ceaţă devenind treptat clară. Era Isabella deasupra mea făcându-mi aer cu un evantai. Simţeam ceva rece ce-mi stătea pe frunte, duc mâna uşor şi era o compresă udată sigur în apă rece. Mă ridic uşor în şezut, eram în sufragerie, pe canapea. 

-Ce s-a întâmplat? ... Spun eu cu chiu cu vai, aveam o voce tremurândă, incă nu eram total ok. 

-Ai leşinat... Şi... Eşti în aceea perioadă..? Am văzut sânge în duş şi.. spune ea îngrijorată la maxim.

-Nu...Am tuşit şi scuipat sânge. Spun eu puțin cu teamă.

Isabella auzând cuvintele mele sare ca arsa de pe canapea.

-C-Cum adică?! ridică uşor tonul, vizibil agitată. 

-Nu ştiu.. Răspund eu ușor în șoaptă, total confuză.

-Ia şi bea din acest pahar. Este apă cu lămâie și zahăr..Eu sun la medicul tău de familie, urgent. Spune ea, mai hotărâtă ca niciodată.

Dau din cap în semn de aprob și iau paharul din mâna ei, am dat pe gât tot lichidul chiar şi zahărul rămas sub nedizolvat. Încerc să mă ridic dar tremuram din toate încheieturiile. Isabella şi-a întors capul în timp ce vorbea şi făcuse nişte ochi mari, i-am făcut semn din mână că sunt bine. Mă duc la baie ca să mă îmbrac, schimb maieul transparent cu un tricou negru, mai decent. Ies şi Isabella deja se îmbracase. "Ce rapidă..." Îmi spun eu în gând şi chicotesc uitându-mă cum se încalţă. Mă duc uşor până la uşă să mă încalţ și eu. După ce eram gata am pornit pe uşă. Am luat un taxi, eu eram încă palidă. Isabella mă bătea uşor pe picior pentru că eram în stare de somnolenţă. După câteva momente am ajuns la medicul de familie, am coborât din taxiu şi am intrat în policlinică. Am aşteptat pe hol pentru că erau ogramadă de persoane... După ce am intrat, m-a consultat şi m-a pus să merg să fac nişte analize la parter. Am fost mi-a luat sânge şi mi s-a făcut şi mai rău. Mă ţineam tare de dragul Izei, a suferit destul din vina mea... Ştiu că sunt o povoară dar întrec orice măsură. După ce mi-a fost luat sângele am fost trimise acasă.. Fenomenal, mă simţeam rău...Chiar şi mai rău. Mâine ar trebui să venim să vedem rezultatele. 

- - - - - - - - - - - - 

Am ajuns acasă unde m-am aruncat în pat, voiam să dorm..  Aşa că am adormit...

- - - - - - - - - - - - 

M-am trezit câteva ore mai târziu... Era 22:14 seara.. Doamne cât am dormit... "Fuck..." Isabella parcă a simţit că m-am trezit şi imediat a apărut în cameră.

-Îmi este..

-Îți este foame nu? Şi începe să zâmbească

-Da... Şi începem să chicotim puţin.

Mă invită în bucătărie uşor, mă sprinjineam de ea pentru că-mi tremurau genunchii. Nu ştiu de ce sunt brusc aşa slăbită... 

- - - - - - - - - - - - 

După ce am terminat de mâncat, deşi nu am putut prea mult şi acest fapt a supărat-o pe Iza, m-am dus la toaletă apoi înapoi în pat.. Adormit la loc.. Simţeam că n-am dormit de o veşnicie.. 

- - - - - - - - - - - - 

M-am trezit dimineaţă alarmată de Isabella că trebuie să mergem să vedem rezultatele analizelor, am tresărit şi m-am dus să fac un duş rapid, apoi m-am imbrăcat într-o pereche de blugi simplii, un tricou alb şi o cămasă în carouri roșie, era dimineaţă aşa că era răcoare. M-am încălţat şi am aşteptat-o şi pe Isabella, am coborât jos şi am luat primul taxi care ne-a ieşit în cale.. Am ajuns în scurt timp deoarece nu era prea aglomerat.. Ciudat.. Am ajuns în acelaş loc adică la policlinică, ne-am dus glonţ la parter în locul unde am facut analizele. 

-Domnişoară Carla Rebek însoţită de Isabella Fernandes? 

-Da noi suntem. Spunem noi două la unison. 

-Poftiţi, vă rog.

Ne-am dus în cabinetul în care ne poftea şi ne-am aşezat pe două scaune, acesta s-a dus să aducă fişa... După câteva momente vine şi stă în faţa noastră. Avea o faţă puţin îngrijorată, puţin sau mi se părea... 

-Domnişoară Rebek? .. 

-Da? Spun eu puţin confuză de tonul doctorului Albert. 

-Suferiţi de anemie în stagiu sever care ar putea evolua în anorexie.