Noi Două

VLAD?!

Salvarea ajunge între timp, trei medici coboară din salvare.. doi din faţă unul din spate cu targa, veneau spre mine m-au dat la o parte.. Au aşezat-o în siguranţă pe targă.. Toate astea se întâmplau în jurul meu.. parcă nu auzeam nimic şi vedeam doar.. acele faze. Lacrimiile au început să îşi arate dorinţa de a îmi invada faţa. Vedeam cum au urcat-o în spatele ambulanţei, m-am dus şi m-am urcat lângă ea, îi ţineam mâna dreaptă în mâiniile mele şi simţeam cum devine rece... I-am plasat un pupic pe frunte, apoi , efectiv am început să plâng. Medicul îi punea masca.. şi nu ştiu ce mai facea.. am lăsat privirea-n jos în timp ce-mi invadam mintea cu învinovăţie,înjurăturii şi gânduri de plecare şi/sau de sinucidere, la adresa mea toate astea. Pentru că am rănit-o. Mă urasc. 

"..." 

*Perspectiva Isabellei* 

Mă trezesc din pat urmând să mă întind şi casc, mă ridic din pat văzând că nu e Carla mă gândeam că e în bucătărie. Zâmbesc apoi mă  ridic din pat băgându-mi picioarele în papuci, păsesc spre bucătarie aproape ţopăind, dar mă opresc brusc din zâmbit şi ţopăit când observ că bucătaria era...goală... 

-Carla? Strig eu uşor prin casă. 

Mă duc la masa din bucătărie şi era un bileţel..de la ea. 

"Bună Dimineaţa! Nu te îngrijora dacă casa va fii cam goală. Lipsesc doar maxim 3 ore.. nu îţi face griji am ieşit la o gură de aer. Vorbim. Ceao Ceao, pupici. 

Semnat  : Carla, 11:24" 

Având în vedere că e 11:30 n-a plecat de mult... Aşa că mă duc cu un mers de leneşă la baie unde decid să fac un duş. Îmi dau uşor fiecare bucăţică de haină care-mi acopera trupul, păşesc în duş şi dau drumul la apă. Picăturiile uşor reci se izbeau de pielea mea, apoi , mi-o inspecta pe toată. După aproximativ 20 de minute ies şi-mi învelesc corpul într-un halat subţire. Mă duc în faţa oglinzii unde-mi scot crema nivea din dulăpior şi încep să mă dau uşor pe faţă. Mă duc în cameră unde-mi bag în priză feonul şi-mi usuc puţin părul. Dar nu de tot. Apoi mă gândesc că tot sunt singură în casă... Să ies şi eu pe afară. Mă duc în faţa şifonierului şi-mi aleg o pereche de blugi închişi la culoare scurţi un bady de culoare albă, un tricou turcoaz care defapt îmi lăsa buricul la vedere. Îmi iau nişte tenesi albi şi o gentuţă mică pe umăr. Ies pe uşă şi mă îndrept spre lift dar am uitat să închid uşa aşa că mă întorc. O închid de două ori să fiu sigură şi între timp ajunsese liftul, nechemat de mine. Mă îndrept şi din el ieşise un băiat cu părul brunet şi ochii gri, acesta m-a observat şi a prins uşa care se închidea şi mi-o ţinea. Măresc pasul şi ajung. 

-Mersi. 

Îmi face cu ochiul şi urc în lift. 

. . . 

Ies din scară şi decid să merg pe jos să mă plimb. Merg ce merg şi văd cum o ambulanţă pleacă şi începe să-mi curgă o lacrimă.. Simţeam că e... "Carla...?!" Alerg spre cel mai apropiat taxiu şi îi spun să mă ducă la spital. Mergea cam greu.. 

. . . 

Ajung în faţa spitalului îi dau direct 50 de lei chiar dacă a costat doar 32 de lei cursa.. Ies grăbită şi am întrebat o recepţioneră mi-a spus pe unde să o iau şi deja inimă mă durea.. şi lacrimiile apareau în ochii mei. Când am ajuns în dreptul uşii apăs pe clanţă . Intru şi văd cum Carla era inconştientă... pe pat.. iar în dreptul ei un băiat stătea pe scaun şi îi ţinea mâna între ale lui. Când a auzit uşa şi-a întors privirea.

-Doamnă Asis---- 

-VLAD?! Spun eu aproape zbierând. 

-Isabe... 

Mă îndrept spre el şi îi trag o palmă care s-a auzit cu ecou în toată încăperea. Şi am început să plâng. 

-Din...Din vina ta e ea .... aici ? Spun eu cu o voce tremurândă nervoasă şi tristă totodată. 

-N...u. Se aude uşor şi greu vocea Carlei. 

Mă duc la ea punându-mi mânile în jurul gatului ei şi o iau în braţe începând să plâng.

-CARLA!! 

-s...sun...t..auch.. 

-Ce te doare ? Întreb eu speriată. 

-DOAMNĂ ASISTENTĂĂ! Începe să strige Vlad cu aceaşi voce speriată. 

-m..ă...sufoc... Şi închide ochii. 

-Carla!! CARLAA! 

Intră asistenta pe uşă şi când o vede fuge după un doctor. Se întoarce îi pune o mască de oxigen şi o scoate cu patul din cameră. Vlad fuge după asistentă şi încearcă să o întrebe ce se întâmplă dar aceasta nu îl bagă în seamă.