Noi Două

~Prolog

17 ani au trecut prin faţa mea fără să îmi dau seama, mă simt ca şi cum trăiesc aceeaşi zi iar și iar... M-am săturat... Vreau o schimbare... Erau gândurile ce îmi bântuiau mintea în timp ce priveam tavanul, întinsă în pat.

*7 ani în urmă..*
-Iubitule! Vreau să scăpăm de copila aia! Nu am vrut-o nici când s-a născut să o avem!
-Trebuia sa o avortezi deşteapto!
-Dacă ma durea mai tare?!
-Treci aici femeie!
Stăteam înghemuită în colțul patului... ascultând cu durere ce ziceau ai mei "părinţi" ... Dar ce aş fii putut face ? Eu o copilă de numai 10 ani? Aceeaşi zi se repeta mereu şi mereu incă de când am înţeles ce se petrece..Multe şcene interzise între cei doi...certuri şi toate cele. În schimb nici o rudă nu cunosc și simt că nu o să scap din acest coșmar.

*Anul trecut..*
Ziua mea, împlinirea de 17 ani, Stau și încerc să realizez cum am supraviețuit cu acești părinți..
-Puştoaico! *Strigă ''tata'' la mine*
Dar încerc să ignor, m-am săturat de glume proaste și batjocoră,  însă mă gândesc că poate să evolueze drastic acțiunea pe care o decisesem așa că risc şi îi răspund.
-Da? Spun eu cu jumate de gură, începând să regret că am făcut asta.
Ridică mâna la mine și mă așteptam să îmi dea o palmă, deși obișnuită cu această acțiune tot închid ochii din reflex, apoi îi deschid neîntâmplându-se nimic, și atârnă niște chei în fața ochiilor mei.
-Eu și mama ta ți-am luat un apartament ca să vezi ce părinți buni suntem. Spunând asta, femeia pe care mi-a dat viață se agață de gâtul lui, din spate și aceeștia se sărută ca și cum nu eram acolo.
-Mda, sigur. Spun eu cu scârbă ceea ce îl face pe tata să se oprească și să se întoarcă cu privirea la mine, mă apucă cu mainile de obraji în timp ce îmi strânge fața, provocând durere ridicându-mi capul îs sus, nu puteam să reacționez pentru că forța lui era mai presus ca a mea.
-Comentezi?! Zbiară el la mine. Dispari dracu odată, ori te omor aici cu mâna mea copil prost. Și îmi dă drumul feței, însă când să respir, simt cum o palmă se lovește dur de fața mea, făcând ca , capul meu să se întoarcă într-o parte. Durerea începea să se simtă pe obraz, iar într-o secundă ochii au început să mi se înece în lacrimi. Iau cheile fug în camera mea, iau un ghiozdan și îl umplu cu diverse haine și lucruri, apoi plec cât mai pot din casă.
Opresc un taximetrist și mă urc grăbită, îi spun adresa scrisă pe breloc-ul de la cheie și respir ușurată când ne putem în mișcare, taximetristul probabil a văzut fața mea demoralizată dar s-a abținut să pună întrebări, dacă o făcea sigur porneam un plâns.

*Prezent*
Mă ridic în şezut şi mă gândesc ca mai este o zi inafară de asta şi va fi.. ziua mea... Gândurile îmi sunt oprite de soneria uşii.
*ding ding*
Deschid uşa şi o zăresc pe Isabella, instant un zâmbet îmi apare pe față și toate gândurile de până acum se evaporă. I-am propus să se mute cu mine, fiind singura persoană pe care o iubesc și căruia îi pasă de mine, am nevoie de ea. Iar mama ei a fost înțelegătoare și i-a dat voie.
-Izaa! O iau în brațe și o strâng din toate puteriile posibile, începând să lăcrimez.
-O să locuim împreună deci. Adaugă ea începând să râdă călduros după.

-Despre personaj : Isabella-
Isabella sau pe scurt Iza. Este o prietenă bună  care mereu a fost lângă mine, îmi ştia situaţia cu părinţii, tot... Ne cunoaştem incă de la grădiniţa, ea este cu un an mai mică decât mine respectiv are 16 ani. În timp am realizat că ea este totul pentru mine... o iubesc ca pe o prietenă...soră....iubită. Da, am descoperit că am sentimente pentru ea ca pentru un iubit... ceea ce rezultă că sunt bisexuală şi nu mi-e jenă să recunosc.
Dacă i-am spus ?  Nu, îmi e frică că o să o pierd,sau mă va privi ca pe o ciudată...Ea m-a oprit când voiam să mă apuc de fumat cu, colegii din liceu sau să beau.. sau când acționam cu self-harm datorită părințiilor.

-Continuare-
-Ăhă! Ieșim din îmbrățișare și îi privesc fața, îi zâmbesc și Hai să îţi arăt dormitorul în care vei sta! Adaug eu.
-O-okay.. Răspunde ea confuză.
O duc spre holul unde aveam ceea de a doua baie şi cele două dormitoare. Erau mari. Cât o conduceam spre cameră, aruncam câteva priviri spre ea...Era aşa minunată...Avea un zâmbet pe care l-ai putea ghici dintr-o mie. 
Ajungem în camera, erau nişte pereţi albi cu stele negre.. Un parchet lucios şi un pat de o persoană plus un birou şi ce mai era pe acolo.
-Wow... Mă uit la ea cum avea ochii cât cepele de mari, de mirare. Dar e cam mare, nu crezi?
-Da..ştiu..
-Hai să dormim amândouă în aceeaşi cameră! Se întoarce spre mine îşi lasă bagajele jos şi ma apucă de mâini. Ce zici? Adaugă ea văzând că aproape nici numai respiram.
Rămân un moment fără cuvinte, cred că fața mea a trecut prin 3 culori diferite de roșeață și încerc să nu mă comport ciudat așa că..
-Okay, adică.. okay cred, dacă vrei tu.. nu știu.
Mă ia de o mână şi cu cealaltă îşi ia bagajele şi ma trage în viteză, în camera mea. Rămân total uimită... in 17 ani nu m-a mai atins atât de mult...îmi face inima să bată prea repede...şi respiraţia să mi se îngreuneze...

După ceva timp în camera mea adică...noastră... jumate era partea ei jumate a mea. Se făcuse târziu, ne-am dus jos şi am servit câte  o cană de lapte alături de niște feli de pâine cu nutella. După ce am terminat de mâncat, am propus să vedem un film așa că am făcut popcorn şi am pus un film pe usb să-l putem viziona pe televizor.

Ne-am uitat şi când mai era un sfert din film umărul meu s-a îngreunat brusc. Capul Isabellei a alunecat pe umărul meu fiindcă adormise.Ma ridic uşor dau mute la televizor şi o iau în braţe în stilul mireasă şi o duc uşor în cameră aşezând-o pe pat... Dormea aşa cuminte... aww... prea adorabilă! Mă duc în sufragerie şi opresc televizorul, închid uşa de acolo..apoi urmând ceea a dormitorului. Mă asez langă Iza în pat o învelesc și o privesc un moment, urmând să adorm și eu .