In cautarea tatalui meu... (Harry Styles FF) -In curs de editare!-

Capitolul 13

*Imi pare rau ca am intarziat asa mult :c
Sunt singura care e luata de buna la scoala? Aproape toti profii "au sarit" pe mine. Mrg... Profa de romana a dat note de 1 la mai mult de jumate din clasa... (Sunt printre ei csf...) si la restu 3 si 5. Poveste lunga...
Spor la citit! ;) P.S.: Nu ma sinucideti :)) V-am avertizat de gandurile mele criminale cu Sara. Mhuahahah! (°∀°)b
---

M-am trezit langa Harry. El ma tinea in brate, iar eu la randul meu pe Felix.

Am simtit cum Harry se misca asa ca m-am intors cu fata la el.

"Neata!"-spun eu plina de energie. Doar am scapat de greutati...

"Hmmm... Neata!"-zice Harry cu o voce groasa.

***

Am iesit din baie si m-am imbracat. Harry plecase inainte sa merg sa ma spal pe dinti pentru ca sa se pregateasca si el.

Am coborat in living pentru a-mi lua la revedere de la Gemma si Anne. Postasul venise sa aduca niste acte pe care Harry le semneaza si o parte i le da inapoi, cealalta o pastreaza.

"Oficial sunt tatal tau adoptiv."- zice Harry bucuros. Eu fiind fericita la maxim, am sarit la el in brate. Practic radiam de fericire.

Acum ca stau sa ma gandesc... Nu am nevoie sa stiu cine e tatal meu real. Il simt pe Harry ca fiind unul. Nu am nevoie de cel care m-a conceput.

"Pot sa merg la Adda?"-il intreb.

"De sigur!"-imi da un pupic pe frunte si-mi da drumul din imbratisare.

Am fugit pe usa si am traversat strada cu grija. Ciocan la usa si doamna Amanda imi deschide usa.

"Oh. Buna Sara! Intra!"

"Buna ziua! De fapt vreau s-o chem pe Adda... O lasati afara?"-ii zic politicoasa.

"Da. Stai asa. Intra pana o intreb daca vrea sa iasa."-spune si dau din cap aprobator.

M-am descaltat pe hol si am intrat in living, asezandu-ma la urma pe canapea. Cand doamna Amanda a chemat-o pe Adda, aceasta a alergat pe scari si m-a luat in brate.

"Saraaa! Nu te-am mai vazut de mult!"-spune si chicotesc -"Stiai ca Finn nu mai are voie afara pana nu i se vindeca mana?"-continua.

"Saracutul! Nu as vrea sa fiu in locul lui."

Am iesit afara din casa ei. Am observat ca sireturile mi s-au dezlegat asa ca i-am zis Addei sa se duca la noi in gradina. Incercam sa le leg asa cum mi-a aratat Harry si mi-a reusit. Am ridicat capul si am vazut ca Adda ma astepta chiar in mijlocul strazii. O masina din departare venea cu viteza... Prea mare viteza.

"FUGI!"-tip la Adda. Face o fata confuza si-si muta prifirea catre masina. Cand sa dea masina peste ea, am impins-o. Din fericire nu a dat masina peste noi, dar de ce totul se face negru? Tot ce a mai fost clar a fost imaginea lui Harry... Dupa care... Nimic.

***

~Peste o zi de la accident...

Mereu am vrut sa stiu ce se intampla dupa ce mori... De fapt vroiam asta dupa ce am fost la o inmormantare. Nu stiu exact la cine am fost defapt... Mama ma obligase sa merg.
Stau si ma gandesc... Oare cum de aparatele la care sunt conectata arata ca traiesc cand defapt eu nu sunt acolo? Doar ma vad... Dar vad altceva ce ma face sa plang, dar nu pot s-o fac. Baietii plangeau langa mine. Un doctor trece practic... Prin mine.

"Sara este in coma. Se pare ca hemorogia interna la cap, ia afectat prea multe organe. Acum speram ca o sa indreptam tot ce este neinregula. Dar nu va promitem nimic. Daca se va trezi va avea niste socuri si fara indoiala amnezie temporala... Sau chiar definitiva. Dar daca nu... Ei bine... Mda. V-ati prins. Ma rog... Doamne fereste!"-spune doctorul cercetand o poza cu un craniu. Dar nu parea chiar o poza.

Imi venea sa plang... De ce nu-mi curg lacrimile? M-am dus in fata unei oglizi. Imi curgeau lacrimi, dar nu le simteam. Mi-e frica.

*e prea mic... Stiu. Promit ca ma revansez. O sa postez un capitol mai devreme. In 2 zile cred.

Nico :*