Cuvinte scrise pe o pagina goală,
In umbra unei lumini ce este pală,
Sta deschis un suflet plin cândva
Uitat de o persoana draga, cineva
Cerneala curge din călimara
Îngheață sub frigul de afara,
Unde a fost odata cald si bine
Cu razele ce scăldat petale fine
Un fulg de zăpada, înghețat de frig
Iti atinge mana strânsă pe un plic
Ce-l tii la pieptul tau, plângând
Amintiri patrunzandu-ti in gand
Se topește, vrând sa-ti atingă lacrima
In spatele căreia se afla doar patima,
Un regret ce te va urmări pana cand
Cerul nu te va mai vedea plângând
Condeiul ce sta pe marginea foii
Picura incet in negura zarii
Vrea sa-ti scrie ceva, nu poate
A lasat prea multe scrieri in spate
Vrea sa-ti scrie doar "te iubesc"
Sau "esti tot ceea ce prețuiesc"
Frigul e prea aprig, îngheață
Ca lacrimile ce-ti curg pe fața
Striga, urla in interiorul sau
Vrea sa scrie, sa fie al tau
Sa-ti urmeze pasul, oriunde ai fi
Pana va veni cea din urma zi
Cand va fi lasat in tocul de scris
Langa scrisori si gânduri, in abis
Uitat undeva, așteptând sa vina praful
Pe cel mai de sus loc, sus, raftul
