Si mai am doar o întrebare, tu
Ființa de cristal, ce in negru
Privești ca la o stea căzândă,
Mica, arzătoare si plăpândă
Vrei sa-mi iei ce mi-a mai ramas,
Ultimii pași acoperiți doar de un glas?
Vrei sa pleci cu sentimentele uitate
Prin bolta unei zile sau poate noapte?
Ce vrei sa-mi mai zici cu glasul tau
Ce in dimineți pustii era in gândul meu?
O raza de lumina ti-as fi oferit in dar,
Dar nu pot, căci te vad atat de rar.
Si cand vreau sa-ti mai zic ceva,
Te ascunzi din nou in cochilia ta,
Ma privești cu teama, poate chiar
Si putin dispreț, totul e in zadar.
Nu pot sa te mai scriu in versuri,
Sa te privesc in nopțile cu luni,
Căci tu departe de mine ai plecat
Nu stiu unde, dar m-ai uitat.
Te-as fi iubit pana cand cerul
S-ar fi bucurat cu el, dorul,
Ar fi oprit timpul in loc, o secunda
Sa-ti pot șterge lacrima curganda.
Dar timpul trece, viitorul vine
Ne prinde pe-amandoi, dar fara tine,
Căci tu ai plecat cu un nu stiu cine
Lăsându-ma singur, eu cu mine.
Nu te critic, nu-ti cer nici socoteala.
A fost o neintelegere, o greseala.
Am pășit in viata ta, buimac de viitor,
Dar te-am vazut, stand pe coridor
Poate nu a fost momentul meu,
Sa-ti vorbesc in șoapte, dar e greu
Sa stii ca poate s-ar fi aprins ceva
Intre mine, tine si poate...iubirea.
Se mai intampla, voi trage dunga
Peste iubirea care n-o sa-mi ajungă
Niciodata la sufletul gol, de piatra
Căci nu s-a gasit nicăieri o flacara.
Te las acum, sa-ti vezi de ale tale,
Eu ma cufund din nou intre petale,
Imi închid ochii, visând la stele
Si poate, cândva, te voi găsi in ele.
Dansând un vals cu cel ce te-a iubit
O eternitate, intr-o clipa te-a dorit.
Voi zâmbi cand iti va fi din nou bine,
Căci nu a fost sa fie sa fii langa mine.
Nu regret ca am încercat, o perioada
Sa-ti cand balade cu o rupta coarda
De la o chitara veche, putin uzata,
Vorbindu-ti diminețile-n șoaptă.
Se mai intampla poate, sa te privesc,
Dar nu-ti mai pot spune "te iubesc".
A fost poate, doar o iluzie a ceea ce
Credeam cu disperare un dulce
Ce sa-mi mângâie inima de gheata
Pierdută intr-o negura de ceata.
Ca un ultim dar, sa-l ai ca amintire
Iti dau inima mea, asta e împlinire.
Pentru mine căci, cândva, doar tu
Mi-o alinai, cand totul era negru,
Dar acum, plutind printre stele
Incerc sa te uit pe tine, stand cu ele.
Imi luminează calea, asa cum o făceai
In serile si nopțile ce cu mile le dormeai,
Cand pășeam amandoi spre infinit
Si totuși universul era, pentru noi, finit.
