Trăiesc si mor in acelasi timp,
Merg si stau pe acelasi nisip,
Vorbesc si tac, dar oare pana cand
Voi reuși sa dau foc acelui gand?
Visez, dar totusi sunt in realitate,
Sper si totusi ma pierd in singurătate,
Iubesc si totusi ma urasc pe mine
Căci nu stiu ce sa fac, sa fie bine.
Alerg spre răsărit, dar ajung la apus,
Vorbesc mult, insa nimic n-am spus,
Privesc stelele, soarele ma orbește,
Zâmbesc, dar plang, nimeni nu iubește.
Aștept, dar pentru ce voi sta aici,
Pentru lupii ce de prada-s dornici,
Pentru ochii ce-si ascund sclipirea
Sau pentru a-mi da unui copil iubirea?
Te urasc, căci mi-ai luat privirea...
Te ador, mi-ai arătat gelozia...
Te aștept langa vechiul tei bătrân
Ca sa-ti mai spun ca sunt nebun
