Suflete...mai poti suporta agonie?
Regret, speranțe, oare bucurie?
Ce-ti spune inima atunci cand sare
Peste o bătaie, oare asa greu pare?
Aripile unde ti-au căzut...in zare?
Chipurile sunt tot atat de clare?
Te uiti in jur, doar ura si dispreț,
Spune-mi! Merita a fi-ndrazneț?
Urla-mi in fata ca sunt pierdut!
Anunța-i pe toti c-am dispărut...
Printre brazii din vârful muntelui,
Șoptește-mi liniștea cuvântului...
Sa nu-ti pleci capul nici atunci
Cand speranțe vrei s-o arunci!
Sa nu-ndraznesti sa renunți...
Pe cine vrei totusi sa înfrunți?
Spune-mi...bandajele ti le aduc?
Oare asa multă durere produc?
Haide, lasa-ti aripile la iveală!
Stârnește vântul, numai in rafală!
Lasa ploaia sa-ti ude penele albe,
Îneacă-ti dorul in sute de halbe...
Negura nopții, las-o sa te cuprindă,
Iar pe luna...las-o sa te aprindă!
