Ca un fir destrămat pe geamul rece
Zace uscat trandafirul primit in dar
Privind spre bolta cerului întunecat
La o lumina ce se retrage pe pământ
O fi o stea ce se.ntoarce.n mare sau
Poate un zmeu ce se duce spre casa
Dar poate fi si o cometa cereasca?
Nu e nimic din ce el gandeste, singur
Privind in continuare spre neant
Acea lumina ajunge langa fereastra
In sfârșit vede ce era acel ceva
Era un înger cu aripile frânte
Ii cere cu disperare un mic ajutor
Sa își recapete iar zborul căci pe ea
Aripile rănite nu o mai pot ajuta
Sa cutreiera cerul in lung si.n lat
Trandafirul se ridica si își întinde firul
Spre a.i atinge aripile însângerate
Ca prin magie, ea ajunge.n casa lui
Si se aseaza pe genunchii vinetii
El, cu o urma de speranța.i da petala
Ofilita de dorul celei care a primit.o
Cândva, demult intr.o zi senina
Va putea odată sa.i vadă strălucirea
La atingerea pedalei de mătase
Fata își recăpăta aripile si ii da
O mica sarutare pe trupul lui
Si din moartea lui, devine iar viu
Dorind sa nu o uite niciodată
Pe fata cu aripile de foc mitic
Își da toți spinii ce ascund in ei
Durerea si Suferința unei tinere flori
Cu o aura ce se vede de departe
In toiul nopții care a adus.o la el
Se transforma intr.o floare uitată
De iubirea ce l.a facut sa fie ofilit
I se Dăruiește cu totul numai ei
Deși va sti ca din nou se va ofili
Dar măcar a încercat sa își revină
Dupa o dezamagire ce l.a marcat
