Doar amintirea mai suspina,
Ca un orb ratacit in noapte
Astept sa se faca lumină,
Te rog nu mai vorbi in soaptă.
Privirea ta ma omoara
Ma face sa uit de tot si toate
Începe tot mai tare sa doara
In minte imi răsuna mii si mii soapte
Si tot ce doare cel mai tare
E gândul ca tu esti departe
Nu pot sa-ti spun de simt acum
Simt ca vreau sa ma sugrum
Un drum fără întoarcere
Un gând ma chinuie in fiecare seara
Lumina e la mare departare
Caut cu disperare pe cineva pentru o imbratisare
Cerul e negru si plin de nori
Ma simt ca si cum as muri
In bratele tale imi e dor sa stau
E singurul lucru pe care il mai vreau
Lacrimile mi-au înghețat,
Parca e un joc terminat,
Un joc pe care l-am pierdut
Inca de când a început.
Ma simt de parca as fi comis o crima,
Ochii tai tot timpul emanau lumina
Acum sunt ca un cer innorat ,
Ca un drum negru, intunecat
Pentru noi a fost ca un infern,
Ca un magician ce ascunde in joben
Jucăria mult visata a unui copil
Si o face sa dispară intr-un pustiu.
Cândva ceea ce facem va fi bine,
Dar nu si acum, vreau sa ma întorc la tine,
Sa pasim iarasi pe același drum
Acoperit acum doar de lacrimi si de scrum.
