0

79 6 0
                                    

???: Ești superbã!....bãrbatul cu pãrul brunet, și ochii negri, îmi spune la ureche, în timp ce danseazã cu mine.

Eu: Serios!?...spun chicotind.

...............................................................................................................................................................................................................

Kayden: Te urãsc!!!!! Mereu te voi urã, și sper sã nu gãsești fericirea niciodatã....țipã, bãrbatul brunet, și fuge cu sabia, cãtre bãrbatul blond. Încep sã se lupte, reușind sã-l rãneascã, și apoi se aruncã sã-l ucidã. Dar bãrbatul blond, evitã și-l strãpunge cu sabia. Aude chicote....

Maximilian: Huh?!...Kayden se apropie de urechea și-i șoptește ceva la ureche, înainte, de a cãdea cu capul pe umãrul sãu. Maximilian, rãmâne cu ochii larg deschiși, lãsând corpul care rămâne fără suflu, sã se prãbușeascã jos...Ce?... rămâne șocat de ultimele cuvinte ale rivalului său, și încearcă să progreseze.

Ania: Maximilian-sama!? Acesta clipește parcã trezindu-se dintr-un vis, și se grãbește spre ea, îmbrãțișând-o. Uitând pe moment de el.

Închid cartea, oftând...De ce a murit?!...Și ce i-a spus?...Sunt Ai Fuyu, un adolescent care iubește acest roman foarte mult....Am citit aceastã parte, de peste trei ori, scena care se întâmplã la jumãtatea volumului trei... Le-am gãsit acum șase zile în biblioteca noastrã, și pentru cã nu aveam ce face l-am luat. Dintr-un motiv mi s-a părut interesant de familiar...Ce supărat sunt! Țineam cu Kayden, poate pentru cã simțeam la fel ca el. Este personajul meu favorit...Am terminat volumul trei...dar am vrut sã mai citesc din nou scena aceia. Voiam să-mi dau seama, sau să găsesc un indiciu despre ce a spus...Acum sã încep volumul patru, poate aici gãsesc ce a spus...Huh?!...Ce ciudat....Îmi simt dintr-o datã pleoapele grele. Aud un zgomot...cred că am scãpat cartea...și apoi nimic.

Mn...Huh?!...De ce nu pot respira...sunt sub apã...vreau să dau din mâini, dar sunt legate. Vãd o siluetã care cred că înoată spre mine....Simt ceva moale pe buzele mele, apoi cum oxigenul revine din nou în plãmânii. Sunt dus la suprafață. Încerc să deschid încet ochii, și după ce reușesc observ, șuvițe blonde, apoi viziunea mi se întunecă.

The Dark Prince Of KreciaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum