The Dark Prince Of Krecia

4

A trecut o oră, și acum sunt la umbra copacilor, servind ceai, și prăjituri. Antonio s-a alăturat și el...Nu-mi este frică, dacă mă recunoaște acum. Am meditat asupra acestei probleme, dar nu au de ce să-mi facă rău, deoarece nu sunt ca personajul din carte

Maximilian: Pot să-ți spun Kayden?!

Eu: Da, Majestate!

Maximilian: Doar Max....

Eu: Ok, acum, Maximilian-sama...

Maximilian: Doar Max....acesta mã privește zâmbind...Ce enervant!

Eu: Îhm...Maximilian...în afarã de a mã vedea, ce altã treabã av...

Maximilian: Doar Max, te rog...Îmi mușc buza, încercând sã am o fațã cât mai calmã...De ce mã tot întrerupi!?!!!? Și de ce tot te uiți la fața mea în felul ãsta?!...Și ceilalți, doar se uitau, fãrã sã scoatã o vorbã. Era destul de incomod.

Eu: Desigur...acesta se uitã mai insistent la mine...Max....dupã ce aude zâmbește, ca un copil mândru de o realizare...Ce?! Ești un copil?!....Nu așa a fost când te-ai întâlnit prima datã cu Kayden, în carte...Oftez...Apoi zâmbesc din nou...Este vreo problemã, cu rapoartele mele?!

Max: Nu! Cum am spus, doar sã vizitãm...A! Am vrea sã stãm pânã ce festivalul e gata, și dacã nu te deranjeazã, aș vrea sã stãm pânã...hm.. cu câteva zile, de festivalul din capitalã.

Eu: Oh?! Desigur....Glumești nu?!??!?!...Adicã douã sãptãmâni, cu cel care mã vrea mort. Și sunt sigur, cã vrea sã vin și eu înapoi cu el, la palat...Kayden nu mai ai scãpare...Cred, cã se datoreazã faptului cã, o persoanã care a ajutat sã menținã pacea, a refuzat de atâtea ori invitațiile regelui...Sper sã vã simțiți bine, aici!

***

Au trecut aproape douã sãptãmâni de când aceștia au rãmas aici. Ca în fiecare searã, am ieșit în grãdinã sã luãm cina. Dupã ce am terminat de mâncat, Max, începe sã șușoteascã, celor doi frații ai sãi. Apoi privirile ni se intersecteazã, acesta zâmbind. Cesar, i-a cerut lui Antonio, sã se antreneze cu el, din nou, iar Damian, i-a spus lui Ryoko, cã vrea sã discute ceva cu el. Apoi fiecare a plecat, rãmânând doar eu și el.

Eu: Hm....ce ar fi sã mergem la lac, Max?

Max: Ar fi o idee minunatã...Acesta îmi întinde mânã, și mã ajutã sã mã ridic.

Și așa, acest prinț, nu mi-a mai dat drumul la mânã. Am încercat de mai multe ori, sã-i dau drumul, dar acesta strângea mai tare, așa cã atunci când am ajuns la lac, am renunțat la idee.

Max: E plãcut aici!...Asta ai spus de fiecare datã, când am venit aici...

Mã uit la acesta, observând cum razele apusului, îi punea în evidențã, pãrul auriu, și ochii sãi albaștri...Recunosc cã e genul meu!...Dar nu vreau sã mor...În plus, cred cã a întâlnit-o deja pe Ania...În roman: La prima vedere a acesteia, acesta își deschide larg ochii, mormãind ceva, apoi se îndreaptã spre ea, sãrutându-i mâna...Mã întreb ce a spus atunci...Nu conteazã acum, Kayden!

Eu: Într-adevãr! Aici este locul meu de relaxare, și mai vin cu fratele meu mai mic, și Ryoko, aici.

Max: Frate mai mic....

Eu: Antonio Shino Ryuu, desigur...

Max: Hm...vãd cã ții la el...Tot dacã am auzit cã este adoptat....Îmi deschid larg ochi, apoi îmi strâng pumnul drept, apoi calm, întreb...

Eu: Cine a îndrãznit sã spunã, asemenea prostie?!!!...acesta se uitã mirat la mine...Și dacã ar fi...A fost ales sã fie un Ryuu, asta înseamnã cã e demn, deci nimeni nu are dreptul sã aducã asemenea jignire, chiar dacã ar fi chiar rege al unui regat....spun, deja ridicat în picioare.