The Dark Prince Of Krecia

2

Eu: Am primit un rãspuns, de la conte?!

Ryoko: Da, Kayden-sama! Acesta îmi dã scrisoarea.

Eu: Perfect....acesta iese din camerã, pentru a-l aduce pe Antonio. Deschid scrisoare, și privesc conținutul...

O, dragul meu șoricel, sper te vãd, în sfârșit, când îți arãți chipul, pe care nu l-am vãzut timp de un an. Voi accepta aceastã cerere, tot dacã îmi plãcea mai mult, s-o aduci personal. Am auzit, cã ai devenit extraordinar de frumos, și de curajos. Și sper sã poți veni mâine.

Tatãl tãu, Grayson

Îmi dau ochii peste cap...Tch...La fel de pedofil ca întotdeauna. Dacã nu știa cã este fiul lui Rimon, cred cã-l atingea de mult.... Vãd cã începe sã aibã curaj, deoarece Kayden nu a mai fost cãutat de tatãl sãu adevãrat...Dacã stau, bine și mã gândesc, nimeni nu l-a vãzut pe Kayden, timp, aproape de doi ani, nu un an...*facepalm*...De asta era ciudat...Kayden, speriat de ce s-a întâmplat evitã, familia Hader, pânã în ziua când se aflã cã e bãiat.

Aud ușa cum se deschide și-i observ pe cei doi, intrând. Antonio vine spre mine, încã timid, dar mai curajos. Vãd cã conversațiile noastre au dat roade. Mã așez pe pat, și le fac semn sã se așeze, unde vor. Antonio se pune lângã mine, iar Ryoko, ia un scaun, și se așazã, în fața mea.

Eu: Hm! Dupã cum știți...Vreau sã vorbesc ceva foarte important cu voi...Vreau sã plec de aici!....Aceștia rãmân surprinși. Antonio mã prinde de mânã, cu privirea în jos...Îl mângâi pe cap, ridicându-i privirea... Uite aici propunerea mea...Antonio...acesta dã din cap...Ryoko...acesta mã privește atent...Vreți sã veniți cu mine...se uitã uimiți la mine. Stau ceva timp, sã se gândeascã, mai ales Antonio.

Ryoko: Eu te voi urma oriunde!...De așteptat!

Antonio: Aș vrea, dar....sora mea....și la asta mã așteptam...Zâmbesc, și-l strâng în brațe.

Eu: Am un plan și pentru sora ta....Antonio, poți avea încredere în mine...acestã mã privește, dar nu spune nimic...Normal, cã mã așteptam la asta. Mã știe doar puțin, și îi cer sã renunțe la familie... Antonio....familia regalã este cea mai bunã pentru ea...Acesta se uitã mirat la mine.

Antonio: Cum de.....

Eu: Știu?!...Ha...Pãi...acesta mã mai privește puțin, și mã îmbrãțișeazã...Știu cã mama voastrã, a fost la fel ca voi, fãcutã din flori, cu unchiul regelui...acesta tace, dar mã strânge mai tare...Se aflã la sfârșitul volumului doi, cã aveau sânge regal. Totuși, Ania, arãta mai mult cu bunicul ei, cu pãrul ei blond...Ce-ar fi sã grãbim procesul de aflare?!....amândoi se uitã confuzi la mine, dar dupã ceva timp, când mã uit spre Ryoko, acesta zâmbește.

Ryoko: Desigur!

Eu: Singura, sã spunem, problemã, e cã tu...îi iau fața între palme...nu prea semeni cu bunicul tãu. Și de asta vreau sã vii cu mine, mai ales cã începe sã-mi placã te tine...Acesta roșește puternic, ascunzându-și fața în poala mea...Cute!...Hm!...Asta e decizia ta!

Antonio: A mea?!....spune acesta ridicând încet privirea.

Eu: Da! Ori vi cu mine, ori poți sã trãiești liniștit cu sora ta...Te rog! Alege-mã! Nu vreau sã mori!

Antonio: Ok!

Eu: M-aș bucura dacã ai sta cu min....Stai, ce?!...spun surprins.

Antonio: Voi merge cu tine....se ridicã, privindu-mã în ochii. Apoi se apropie de fața mea, apucând, o șuvițã de pãrul meu, sãrutând-o...Încep sã mã simt puțin cald...Îl observ pe Ryoko, încruntându-se...Orice, pentru tine! Dar pot sã-ți cer ceva?!