The Dark Prince Of Krecia

5

Eram îmbrãcat foarte elegant...Desigur cã cu haine de bãrbați. Sincer îmi plãceau mai mult rochiile deoarece puteam ascunde arme sub ele mai ușor ...Oftez, și mã uit în oglindã. Scrisoarea de pe dulap, era de la nimeni altul, decât Nath. În scrisoare specifica ora și locul de întâlnire. Dupã cum am înțeles, va veni și el, doar ca sã mã vadã.

Eu: Oare chiar o sã-l pot vedea...la ora douãsprezece a spus sã ne întâlnim...Dar trebuie sã mã schimb în haine femeiești...Ce sã fac?!..Tresar, când aud bãtãi în ușã. Îmi dau cu palmele peste fațã, ca sã-mi revin...Kayden...concentreazã-te!

Max: Sunt eu, Max! Pot, intra?

Eu: Desigur....acesta intrã, apoi închide ușa dupã el. Era îmbrãcat, în haine aurii, eu alegând culorile roșu și negru...aceste culorii erau de obicei purtate des și împreunã de familia Ryuu...I se potrivește bine culorile alea...hm...Voi pleca mai repede de la bal, și apoi, dupã ce mã schimb, mã voi întâlni...

Max: Hey!...tresar și mã uit în oglindã, vãzându-i fața acestuia amuzatã. Acesta mã îmbrãțișa pe la spate, iar eu, prins în gânduri, nici nu l-am observat. Roșesc puternic din cauza faptului cã l-am ignorat din cauza gândurilor mele, și am creat o situație jenantã , apoi ies din brațele sale.

Eu: E...Eu...Adicã...fac o plecãciune...Bunã seara....acesta începe sã râdã, fãcându-mã sã mã bosumflez... Îhm...Nu e amuzant....Altețã....acesta îmi pune un deget la gurã, apropiindu-se de urechea mea. Respirația sa caldã, mã fãcea sã tresar.

Max: Max....ai uitat...îmi prinde cu dinții, o porțiune de ureche, fãcându-mã sã scâncesc. Se îndepãrteazã de mine zâmbind...Sã mergem!...îmi întinde mâna...Mã uit la el confuz din cauza acțiunii fãcute, dar îmi revin repede și-i iau mâna.

Eu: D...Da!

***

Sala era extrem de mare și plinã cu oamenii...cum era de așteptat...Inspir și expir, apoi fac semn cã sunt ok, și putem sã ne facem intrarea. Max zâmbește, și-mi prinde mâna. Ne îndreptãm spre locul unde se afla familia regalã, împreunã cu Antonio și Ryoko. Regele și regina zâmbesc când ne vãd, apoi își îndreaptã privirea spre mulțime, când ajungem lângã ei.

Regele: Bunã seara, dragii prietenii! Mã bucur sã vã vãd, aici, în seara aceastã, serbând ziua mea...lumea aplauda...Pe lângã sãrbãtorirea zilei mele aniversare, am vrut sã vi-l prezint, pe tânãrul misterios, care a reușit sã facã un perfect tratat de pace cu Krecia.

Eh?!...Max mã trage mai aproape, punând brațul, pe talia mea. Mã uit spre acesta, eu fiind confuz, zâmbește, și se apropie de mine.

Max: Nu mai poți sã scapi acum....îmi spune șoptind. Fac ochii mari, și-l privesc cum se abține sã nu râdã.

Tch!! Deci asta a fost intenția cu toatã chestia asta. Iar ãsta e planul tãu, de a te distra... Oftez, dar apoi zâmbesc...Dacã tot sunt aici, sã nu fac de râs familia Ryuu, nu?!...Mã uit spre mulțime, și mã despart de Max....Dacã asta vrei, atunci de ce sã nu mã distrez și eu... Fac o plecãciune, apoi spun...

Eu: Încântat de cunoștințã...Sunt Kayden Ryuu...și sunt încântat sã mã aflu aici, împreunã cu voi, în aceastã zi importantã...mã întorc spre rege, și iau un pahar cu vin roșu...Sã puteți avea orice vã doriți și la mulți, mulți ani, Majestatea Voastrã...acesta zâmbește, și ia un pahar, ciocnindu-l cu mine.

Regele: Mulțumesc! Și eu sper sã vi se împlineascã tot ce dorești...zâmbesc.

Eu: Desigur.