7

20 4 1
                                    

Eu: Am rezolvat aici!

Ryoko: Și noi....spune acesta, fiind cu Antonio.

Raymond: Și eu.

Nath: La fântâna, ne mai rãmâne...Sã ne întâlnim acolo.

Toți: Da!

Ajungem toți la fântâna, și ne uitãm dupã oamenii suspecți...în roman, Kayden, se luptã, cu o persoanã, care reușeste sã-l rãneascã grav. Trebuie sã am grijã!...Nu trebuie sã distrug a șasea bombã, cum a distrus-o, Kayden, cu o searã înainte. Din cauza asta va fi rãnit...Nu vreau atenție, dar nici, o ranã aproape fatalã.

Regele, împreunã cu regina, salutã mulțimea. Antonio, și Ryoko, s-au dus lângã prinții, care sunt în spatele regelui, ca sã-i protejeze. Raymond rãmâne în mulțime, cu Nath, iar eu urc, pe un acoperiș. Mã uit la ceas...ora patru amiaza...Trebuie sã înceapã...Cea pe care trebuie s-o oprim, este a șasea. Celelalte, au fost distruse, dar a șasea, va anunța, pe cel care și-a folosit magia, dacã va fi distrusã. Observ, câteva persoane suspecte, pe o alee...Acum!..spun telepatic...Sar, pe vârful fântânii...Ryoko, și Raymond, folosesc, vrãjii de protecție. Folosesc, o barierã, pentru a mã izola cu bomba.

Eu: AH!....distrug, cu sabia bomba...Înainte de a exploda, sar și mã protejez cu un scut...*BOOM*...Perfect!

Deschid bariera, și fug pe acoperiș. Formez un scut, imediat, cum simt, primejdie...Un individ, cu mascã, mã atacã...Tch!...Cât pe ce!...Anulez, scutul, și îmi invoc din nou sabia, invocând pe lângã, o a doua sabie....Acesta începe sã mã atace cu sabia, parez...E bun!...zâmbesc. Mã uit mai bine...Stai, aceastã mascã!...fac ochii marii, neavând grijã...Acesta observã momentul meu de neatenție și, își îndreaptã sabia, spre mine...Nu am timp s-o evit.

Nath: Hã!!!....Nath o pareazã, fãcându-l sã se retragã, câțiva pașii.

Eu: Na....Nath....spun fericit.

Nath: Fi atent!....acesta începe sã-l atace pe cel mascat, cu o cicatrice, care era sigur cel pe care-l cãutam...Dar, e prea slab, dacã îmi folosesc puterile l-aș putea distruge fãrã probleme...Am greșit cumva?!

Eu: Nath!....îi fac semn, spre partea în care nu sunt oamenii. Acesta dã din cap, și-l atrage în partea cealaltã. Îmi las doar o sabie, apoi încep sã mã îndrept spre cei doi.

Raymond: Ai grijã!....acesta oprește un atac din spatele meu, cu magia sa.

Eu: Mersi...Sã mergem!....Ryoko, știe ce sã facã!...Alergãm, spre Nath, cu ceilalți mascați pe urmele noastre...mã opresc în spatele lui Nath, și mã întorc...Nath!

Nath: Ok!...acesta face schimb cu mine...Își folosește sabia, pentru a mã proteja, împreunã cu Raymond, care ridicã, un zid, sã ne despartã...Rânjesc.

Eu: Am rãmas, doar noi doi, mister...îmi pun sabia dupã gât...Hm...Mister terorist, cred?! Hai sã ne distrãm, doar noi doi.

Mr. Terorist: Sigur, domnițã, dar...rânjește...își lasã aura la vedere...Acum, mai crezi asta, mai ales cã aproape rãmâneai fãrã cap....încep sã râd, fãcându-l confuz.

Eu: O! Mister! Chiar crezi cã capul este în pericol...acesta se uitã confuz...AAAh...Ce bine mã distrez, la fel ca atunci, când...Ucid!....îl atac cu vitezã, aruncându-i sabia din mânã...Acesta are ochii marii, dând pașii înapoi, începând sã alerge....Eh!? Fugi lãsându-ți micii subordonații, singuri...Ce gunoi!

Mã uit în spate și observ, cã Nath și Raymond, nu mai aveau atât de mulți...Nu scapã așa ușor!...Pocnesc din degete...

Mr. Terorist: Hã...Hã...Am scãpat...

The Dark Prince Of KreciaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum