The Demon Queen (Kuroshitsuji FanFiction)

Capitolul X - Mărturisiri

[Kathleen's P.O.V.]

   O lumină blândă mă face să îmi revin în simțiri. Deschid ochii și observ că eram la reședința Phantomhive, în patul din camera care mi-a fost dată spre folosință pe durata vizitei mele. Sebastian era la capul patului meu, probabil pentru că a stat noaptea să mă vegheze.

   Închid din nou ochii, cu gândul să mă mai odihnesc puțin, când, deodată, toate amintirile serii precedente îmi revin brusc în minte.

-Ciel...!, a fost primul lucru care am reușit să îl spun înainte ca o durere imensă să îmi săgeteze tot corpul. Securea lui Grell,...uitasem cu totul de asta.

-Vă rog să vă liniștiți, Majestate,spuse Sebastian is timp ce trase pătura înapoi peste mine. Stăpânul Ciel este bine. În acest moment se află în camera sa de studiu ocupându-se de actele companiei sale. Veți discuta cu el mai târziu. Acum vă ro să rămâneai în pat. Încă nu este recomandat să vă dați jos, rana încă s-a vindecat complet.

[Ciel's P.O.V.]

   Se presupune că ar trebui să mă ocup de companie și raportul despre crima din seara trecută pentru Regină, dar sincer, în acest moment numai la asta nu îmi e gândul.

   Bănuiam de la început că este ceva ciudat în legătură cu Kathleen, dar la faptul că a devenit un demon nu m-aș fi gândit niciodată. Și mai presus de toate astea...Regina demonilor? Eh,...bănuiesc că surprizele apar atunci când te aștepți mai puțin.

   Am vrut să îl întreb pe Sebastian ce știe despre asta, dar a refuzat să îmi vorbească, spunând că vă trebui să aflu totul de la Kathleen. Sper că se simte bine. Știu că demonii pot fi omorâți foarte greu, dar Sebastian a spus că o asemenea rană provocată de o secure a morții se vindecă foarte greu chiar și la cei mai puternici demoni.

   Deodată șirul gândurilor îmi fusese întrerupt de o bătaie înceată în ușă.

-Intră, am spus eu.

   Ușa se deschise încet, dar eu nu m-am deranjat să ridic privirea pentru a vedea cine e deoarece credeam că e Sebastian care a venit ca de obicei pentru a-mi aduce ceaiului și gustarea de după-amiază. A trecut un moment, și nu am auzit sunetul căruciorului pe care Sebastian îl are mereu cu el, așa că m-am uitat să văd cine a venit defapt să mă viziteze.

   Era Kathleen...

   Arăta foarte rău. Abia se mai putea ține pe picioare, iar rochia îi era pătată cu sânge în zona în care a fost rănită.

-Ciel..., spuse ea încet, apoi căzu la pământ din pricina durerii insuportabile.

   Am alergat spre ea pentru a o ajuta să se ridice, și am așezat-o apoi pe locul meu de la birou. Era clar că nu se simțea bine. Respira foarte greu, și avea o privire pierdută.

-C-Ciel,..., bolborosi ea încetișor. Î-îmi pare rău.

   Imediat ce rosti aceste cuvinte izbucni în plâns. Eu nu știam ce să fac ca să o liniștesc. Probabil credea că sunt supărat pe ea pentru că mi-a ascuns unele lucruri, dar nu era așa. Până la urmă nici eu nu aveam de gând să îi spun despre contractul meu cu Sebastian.

-Gata, gata, liniștește-te, spun eu în cele din urmă. Totul este în regulă. Nu sunt supărat pe tine,din potrivă, îți sunt recunoscător pentru faptul că mi-ai salvat viața. Acum ce-ar fi sa încetezi cu plânsul și să îmi spui care este motivul pentru care ai venit până aici.

   Kathleen se opri pentru o secundă ca să își șteargă lacrimile, apoi își ridică privirea pentru a se uita la mine.

-Presupun că nu mai are rost să îmi povestesc totul de la început având în vedere faptul că mi-ai urmărit Recordul Cinematic. Vreau doar să știi că nu plănuiam să îți ascund totul la nesfârșit. Asta ar fi însemnat ca eu să fi venit până aici degeaba.

   Degeaba? Ce vrea să spună cu asta? Credeam că a venit pentru a mă revedea, și pentru că eram prieteni încă din copilărie. Oare e posibil ca ea să aibă legătură cu visul acela ciudat pe care îl am aproape în fiecare noapte?

-Kathleen? Ce vrei mai exact să spui cu asta?

-Întunericul te înconjoară, Ciel.

-Iar eu am venit ca să te ajut.

___________________________________________________________________
Habar nu am cum se pune o dedicate de pe tabletă, așa că o să scriu aici.
Dedic al 10-lea capitol lui @NaomyKuroyoru (Tantii).
De asemenea mulțumesc tuturor celor care citesc povestea asta.
Pace vouă.