The Demon Queen (Kuroshitsuji FanFiction)

Capitolul XI - Amenințări

[Kathleen's P.O.V.]

[Flashback]

-Ciel, ești aproape singura persoană din viața mea care a rămas în viață. Chiar nu îmi pot permite să te pierd și pe tine. Am de gând să te protejez. Îți voi fi alături cât timp îți vei îndeplini obiectivele, iar în momentul în care contractul tău cu Sebastian se va fi încheiat, voi face așa fel încât el să nu îți poată lua sufletul. Vreau să mai am măcar o persoană lângă mine. Ca demon, știu că o astfel de gândire m-ar putea ucide, dar nu mă interesează. Te voi proteja cu orice preț.

[End of Flashback]

   Imediat ce am terminat de rostit acele cuvinte, m-am ridicat cu greu de la locul meu, căci rănile nu mi se vindecaseră complet, și m-am îndreptat spre trăsura care mă aștepta în fața conacului pentru a ma duce acasă, lăsându-l pe Ciel într-o ceață totală.

   Mă aflam acum în drum spre casă, uitându-mă pe geam cu o privire pierdută, și gândindu-mă la ale mele. Îmi doream atât de mult să îl protejez pe Ciel, dar habar nu aveam cum o să fac asta.

   Dar în acest moment, principalul obstacol este altul: Consiliul celor 13, a doua mare putere a iadului, după mine bineînțeles. Dacă ei află că vreau să protejez un suflet uman, nu numai că nu vor avea liniște până când nu vor scăpa de Ciel, dar vor întoarce întreg iadul împotriva mea. Ceea e ar provoca un adevărat haos. Nu va conta faptul că îmi încalcă ordinele. Până la urmă suntem demoni. Niciunul din noi nu este loial sută la sută nimănui, nici măcar când vine vorba de contracte.

   Deodată șirul gândurilor îmi fusese întrerupt de camerista mea, Anne:

-Stăpână, spuse ea în timp ce deschide ușa trăsurii. Am ajuns la co--....

   Anne se opri în mijlocul frazei, și începu să se holbeze la ceva din spatele meu. Mi-am dat seama că ceva nu este în ordine, așa că m-am întors ca să văd și eu ce îi atrăsese atenția. M-am întors, și nu mi-a venit să cred ce vedeam: Casa mea...făcută bucăți...cu doar 2 sau 3 pereți rămași în picioare.

-Ce nai--...!  Anne? Anne! Revino-ți în fire! Ajută-mă să descopăr ceva care să îmi arate cine a făcut asta.

   Următoarele ore, am scotocit printre ruine în speranța că voi găsi vreun indiciu, dar fără succes. Mă pregăteam să plec, când am observat ceva atârnat de una dintre porțile de fier puse la intrarea în grădina principală. Era un mesaj, sau mai bine zis, o amenințare:

   '' Știm ce vrei să faci.

      Și nu o să-ți meargă ''

-Anne!, spun eu cu hotărâre. Treci înapoi în trăsură. Mergem la casa mea de la oraș.

   Cel ce a îndrăznit să mă provoace astfel, nu va scăpa nepedepsit. Nu voi permise nimănui să mă ia astfel în râs, și sa scape basma curată. Il voi găsi pe făptaș,...cu orice preț.

Între timp la Conacul Phantomhive

[Sebastian's P.O.V.]

   Sunt îngrijorat atât pentru tânărul meu stăpân, cât și pentru Majestatea Sa. Ultima oară când un demon a încercat să protejeze un suflet uman,....uh...nici nu vreau să îmi aduc aminte. Sper doar ca totul să fie bine, și Consiliul să nu afle despre asta. Până atunci, eu eu îmi voi respecta datoriile de majordom, și voi face tot ce îmi stă în putință pentru a-mi proteja Stăpânul și Regina.

[Ciel's P.O.V.]

   Să mă protejeze...vrea să mă protejeze. Ce-o fi în capul ei? Eu nu merit să fiu protejat. Toată viața mea am avut mereu pe cineva care să aibă grijă de mine. N-am putut să fac un lucru de unul singur. Și cu toate astea, sunt persoane care încă continuă să îmi dorească să mă protejeze. Eu,...chiar nu merit atât.

  Plus că sunt cât se poate de conștient de tot ce riscă dacă va încerca să mă țină în viață și după terminarea contractului. Sebastian a spus că este posibil ca undeva, în adâncul ei, să se fi păstrat o fărâmă din sinele ei uman, acesta fiind motivul pentru care se teme atât de mult de singurătate.

    Dar, dacă mă gândesc mai bine, cred că înțeleg cât de cât ceea ce simte. Și eu m-am temut de astfel de lucruri acum ceva timp. Diferența dintre mine și ea este că eu mi-am dat seama mai devreme de faptul că pentru mine nu mai este nici o șansă de scăpare, așa că am început, încet încet, să mă obișnuiesc cu ideea că cei din jurul meu vin și pleacă, și că toți nu sunt altceva decât simple piese de șah sub comanda mea. Micii mei servitori care se sacrifică în mod voit, sau nu, pentru binele meu personal.

   Însă, va veni un moment când regele nu va mai avea pioni care să îl protejeze, moment în care va cădea și el, alături de supușii săi loiali.