The Demon Queen (Kuroshitsuji FanFiction)

Capitolul IV - Balul

[Ciel's P.O.V.]

   Deschid ochii încet, încercând să mă obișnuiesc cât de cât cu lumina primelor raze ale dimineții. Nu pot să cred că e deja dimineață. Mi-aș fi dorit să pot dormi mai mult.

-Ar trebui să vă grăbiți pentru micul dejun, tinere stăpân, spuse Sebastian. Cu siguranță nu ați vrea să vă lăsați oaspetele să aștepte.

   Ah, da. Kathleen e încă aici. Aproape că uitasem de asta.

   Odată ce am terminat ceaiul de dimineață cobor în salonul pentru oaspeți unde o găsesc pe Kathleen așteptându-mă cuminte la masă.

-Bună dimineața Ciel, mă salută ea cu un zâmbet larg pe față. Aș dori să îți multumesc încă odată că m-ai primit așa pe neașteptate. Nici nu ai idee cât m-a bucurat faptul că am putut să te revăd. Din păcate va trebui să plec imediat după micul dejun. Am încă multe lucruri de rezolvat la Londra.

-Deja pleci? spun eu cu o oarecare dezamăgire în glas, pentru că aș fi vrut să fi avut ocazia să o întreb mai multe. Ei bine, să știi că ești oricând binevenită aici.

   Mi-a zâmbit apoi am continuat să ne luăm micul dejun în liniște. În timp ce o conduceam spre intrarea principală, ușa se deschise încet, singură iar o siluetă blondă, îmbrăcată într-o rochie colorată și plină de fundițe vine spre mine în viteză.

-CIEEEEL!, strigă Elizabeth fericită. Mi-a fost atât de dor de tine, și îmi doream extrem de mult să---

   Deodată se opri brusc și începu să se uite cu atenție la Kathleen.

-Ciel? Cine e ea? Îmi pare extrem de cunoscută, dar nu îmi pot aminti de unde.

   În timp ce se gândea ochii i se mărită brusc, când realiză cine era cea care stătea în fața ei.

-KATTY!? O, Doamne, tu ești? Nu pot să cred, a trecut atât de mult timp!, și o luă în brațe atât de strâns încât mai avea puțin și o sufoca.

-Elizabeth, și eu mă bucur să te văd, îngăimă Kathleen. Poți să îmi dai drumul acum, te rog? Mă doare...

-Îmi pare rău. Chiar nu credeam să te mai văd vreodată. Sunt atât de fericită!

-Ciel! O astfel de ocazie trebuie sărbătorită cum se cuvine, începu Elizabeth. Ar trebui să ținem un bal, nu crezi? Ca să sărbătorim reîntoarcerea lui Katty.

-Elizabeth, eu...

-Te rog, Ciel. Un bal ar fi cu adevărat minunat. Ne vom distra, iar eu voi putea purta rochia aceea nouă pe care am cumpărat-o azi.

-Oh, bine, cedez eu până la urmă, fiindcă știam ca Lizzy nu s-ar fi lăsat până nu obținea ceea ce își dorea. Sebastian, ocupă-te de pregătirile necesare.

-Desigur, my lord, răspunse majordomul.

-Kathleen, sper ca treburile tale nu sunt atât de urgente, și că vei mai putea sta încă o noapte aici.

-Nici o problemă, mă asigură ea. Este în regulă.

[Timeskip până la momentul în care Kathleen se pregătește pentru bal]

[Kathleen's P.O.V.]

   Nu mai e mult și începe balul. Arunc o ultimă privire în oglindă pentru a mă asigura ca totul este în regulă apoi îl urmez pe Sebastian care a venit să mă conducă până în salonul cel mare.

   Am ajuns în fața ușilor mari de lemn, și când s-au deschis, am intrat în sală fiind întâmpinată de Elizabeth.

-Katty, să știi că arăți minunat în rochia asta! N-am crezut niciodată ca o culoare închisă poate arăta atât de bine.

   Purtam o rochie neagră, lungă până la podea care avea niște flori prinse în partea dreaptă în zona șoldurilor. Am fost totuși uimită la auzul complimentului lui Elizabeth. De când eram mică obișnuiam să îmbrac numai culori închise, iar eu și Lizzy ne-am certat de multe ori, deoarece ea credea că hainele mele nu sunt drăguțe și mă forța să post tot felul de rochii colorate și cu multe fundițe.

-Îți mulțumesc, am răspuns zâmbind.

   Deodată toată lumea se oprit din vorbit și își îndreptă atenția către uși. Se pare că era momentul în care Ciel își făcea intrarea.

-Bun venit la conacul Phantomhive, începu el. Am organizat acest bal în cinstea unei vechi prietene din copilăria mea, și pentru a sărbători reîntoarcerea ei la Londra.

   Spunând acestea arătă spre mine, moment în care toată lumea începu să mă aplaude, apoi începu valsul și toți cei prezenți se împrăștiară pe ringul de dans.

   O bună parte din seară trecu fără ca eu să fac nimic interesant, și începusem să mă plictisesc, dar brusc, o rafală de vânt rece începu să sufle, stingând toate candelabrele și lăsând salonul într-o beznă totală.

   Toți cei prezenți credeau că toate astea fac parte din programul de amuzament pentru public, dar din păcate nu era așa...