The Demon Queen (Kuroshitsuji FanFiction)

Capitolul XIX - Lupta

[Ciel's P.O.V.]

-Kathleen? E-e gata? Am scăpat?, întreb eu în timp ce mă ridic în capul oaselor.

Kathleen se uită la mine și izbucnește în plâns.

-Eu...eu, încercă ea să spună printre lacrimi. Eu o să fac tot ce este nevoie ca să te protejez. Absolut tot ce este nevoie!

Imediat ce a rostit aceste cuvinte, Kathleen a izbucnit într-un hohot de plâns, apoi a ieșit fugind din cameră.

Mă întreb ce o fi pățit...,doar spunea că acum totul va fi bine.

Decid să las totul pentru mai târziu și să explorez puțin locul în care mă aflu. Mă îmbrac cu niște haine pe care le-am găsit așezate pe pat (a/n: da manilor, Ciel tocmai s-a îmbrăcat singur), și pornesc la drum pe holul imens ce se afla dincolo de ușa camerei mele.

Negru, peste tot numai negru. Pereții erau din lapislazuli negrii, decorațiunile din aur negru, iar candelabrele probabil din diamante. Acest loc este atât de sobru și de morbid, și totodată atât de frumos.

Am continuat să mă plimb prin acel loc imens până am dat de ceva ce seamănă cu o grădină interioară. Am împins ușor ușa de sticlă și am pășit înăuntru. Era atât de frumos...mai frumos decât grădinile de la mine de acasă. Dacă până acum totul a fost întunecat, acum parcă am intrat într-un curcubeu. Peste tot erau atârnate ghirlande de flori multicolore, copaci cu frunze colorate, iar în mijloc era așezată o măsuță ale cărei scaune erau prinse de rădăcinile unor plante.

-Acesta este locul favorit din palat al Majestății Sale, se auzi o voce din spatele meu.

-Ah, Sebastian! Tu erai...

-Majestatea Sa a petrecut mulți ani pentru a face rost de toate aceste plante existente astăzi aici. Aproape în fiecare zi vine în acest loc pentru a se liniști și a-și pune gândurile în ordine.

-Da...Kathleen, șoptesc eu. Apropo, Sebastian. Știi cumva unde este Kathleen și ce a pățit? Era cu mine când m-am trezit, dar apoi a început să plângă și a fugit. Mi-e teamă să nu o fi supărat cu ceva...

Sebastian vru să deschidă gura pentru a spune ceva, dar nu apucă, căci fu întrerupt de un zgomot asurzitor care venea dintr-o încăpere învecinată.

M-am panicat la auzul acestui sunet. Era...ca un fel de explozie. Cu siguranță nu putea însemna nimic bun.

L-am urmat pe Sebastian până la sursa zgomotului, care era sala tronului, iar când am deschis ușile pur și simplu nu mi-a venit să cred. Kathleen era...era într-o stare jalnică. În încăpere se mai aflau alți 13 demoni, care se pare că o atacaseră.

-Kathleen... Nu...., am șoptit.

-Nimeni...nu...îl va răni...pe Ciel, spuse Kathleen cu mare greutate în timp ce încerca să se ridice pentru a lansa un nou atac, dar în timp ce se pregătea mă zărește pe mine stând nemișcat în dreptul ușii.

-Ciel...nu trebuia să vii aici....

-Hm...? Ciel?, spuse unul dintre demoni. Ah, uite și micuța proprietate a Reginei. Mă bucur că ai ajuns. Exact la timp pentru a te putea tortura încet, până la moarte, în fața dragii noastre Regine.

-Să nu îndrăznești...,încercă Kathleen să riposteze.

-Majestate, este pentru binele dumneavoastră. Ați riscat mult prea mult pentru o simplă jucărie. Chiar nu ne permitem să pierdem mai mult. Acum...,micuță proprietate, vino la mine, promit că voi termina repede.