The Demon Queen (Kuroshitsuji FanFiction)

Capitolul V - Atacul

   O beznă totală se așternu peste salon.

-Doamnelor și domnilor, va rog să nu vă panicați. Se pare că o fereastră de la etaj a fost lăsată deschisă, iar o rafală de vânt a stins candelabrele. Ne cerem scuze, și încercăm să remediem problema în cel mai scurt timp. anunță Sebastian.

   Dar dimpotrivă, lumea nu părea să se panicheze. Toți stăteau liniștiți și așteptau, crezând că toate acestea fac parte dintr-un fel de spectacol, sau ceva menit să îi distreze pe ei.

   În timp ce Sebastian făcea rost de o scară, pentru a putea reaprinde candelabrele, se auzi sunetul unei împușcături, iar apoi unul dintre geamuri se sparse, cioburile sărind peste tot și rănind câțiva oameni.

   Acesta a fost momentul în care mulțimea și-a dat seama că tot ceea ce se întâmpla nu era doar un simplu spectacol.

-Nu mișcați și să nu încerce nimeni nimic, dacă vreți să plecați întregi de aici! se auzi o voce, apoi cu toții am văzut un bărbat cu o torță în mână ieșind din întuneric.

   Misteriosul bărbat era urmat îndeaproape de alte câteva zeci de persoane, toți purtând pelerine negre și măști venețiene. Erau de asemenea înarmați cu diferite săbii, pistoale sau obiecte ascuțite, astfel că deși, noi cei din salon eram mai mulți, dacă am fi încercat să-i atacăm, ne-ar fi învins destul de ușor.

   Toată lumea stătea nemișcată, și nimeni nu îndrăznea să miște un deget sau să respire de frica acelor oameni înfiorători. Nici chiar eu nu știam ce ar trebui să fac într-o astfel de situație așa încât să nu atrag atenția asupra mea. Probabil aș fi putut profita de faptul că nu mai e lumină, dar chiar și așa era destul de riscant.

   În timp ce îmi analizam bine toate opțiunile, firul gândurilor mi-a fost întrerupt de vocea lui Ciel.

-Voi nu știți că la acest bal nu se intră fără o invitație?

   La auzul acestor cuvinte, oamenii cu pelerine izbucniră în râs, iar șeful lor începu să îl caute cu privirea pe cel care îndrăznea să îl ia în râs.

-Ciel Phantomhive! începu bărbatul. În sfârșit te-am găsit, în sfârșit,...VEI FI AL MEU!!! 

Și cu un semn al mâinii le spuse oamenilor săi să-l captureze pe Ciel, iar aceștia se năpustiră asupra lui, dar Sebastian reuși să îi îndepărteze la timp folosindu-se de scara cu ajutorul căreia trebuia să reaprindă candelabrele.

-Hmm, un singur majordom împotriva tuturor oamenilor mei, și a reușit să scape de toți,spuse bărbatul. Destul de impresionant, dar mi-e teamă că dacă vom continua așa va trebui să folosesc jucăriile astea, și arătă către niște pistoale, iar asta va însemna că va fi mai mult de o victimă, continuă el rânjind.

   La auzul acestor cuvinte, mulțimea începu să se panicheze, dar fură imediat liniștiți de atacatori, care începeau să își scoată, rând pe rând armele.

-Ce vei face acum, tinere Phantomhive? Vei lăsa atâția oameni să fie răniți doar pentru  a putea să te protejezi pe tine însuți, sau te vei sacrifica pentru ca ceilalți să fie în siguranță?

[Ciel's P.O.V.]

-Te vei sacrifica pentru a îi proteja pe ceilalți, sau te vei proteja doar pe tine?

   Aceste cuvinte mă făcură să mă gândesc la ultimii ani din viața mea. Ani în care totul s-a dus de râpă, ani în care mi-am vândut sufletul pentru a mă răzbuna, și ani în care am început să mă folosesc de oameni pentru a-mi proteja propria viață. Nu am făcut nimic niciodată pentru nimeni înafară de mine, iar astăzi, mi se cerea să aleg între propria viață și cea a celor din jurul meu.

   Se lăsase liniștea peste salon, și chiar în momentul în care mă pregăteam să răspund atenția atacatorului fu distrasă de ceva.

-Îmi permiteți să întreb,...de ce încercați să îl capturați pe Lordul Phantomhive? se auzi o voce pe care am recunoscut-o imediat ca fiind a lui Kathleen.

   Kathleen? Ce credea că face? Erau peste 50 de persoane înarmate până în dinți acolo, iar ea crede că îi poate înfrunta?  Trebuie să o scot cumva din asta. Ma pregăteam să îi spun lui Sebastian să o salveze, dar am observat că dispăruse fără urmă.

'Perfect' îmi spun eu în sinea mea. 'Acum am rămas singur în lupta cu atacatorii. Se pare că va trebui să mă gândesc singur la un plan cu ajutorul căruia am putea scăpa, cu toții'.

-Fetițo! Te sfătuiesc să stai deoparte, sau riști să te alegi cu o gaură în stomac.

-Refuz să stau și să privesc cum ataci niște oameni nevinovați! strigă Kathleen. Atâta timp cât nu îi vei răni pe ei, cu mine poți face absolut tot ce dorești.

-Așa deci, zâmbi bărbatul. Contesa de Harukka, una dintre favoritele Reginei, se sacrifică pentru binele celorlalți. Interesant,...să știi că sunt de acord cu afacerea asta. Dacă vii cu noi îți promit că ceilalți nu vor păți nimic.

-În acest caz..., răspunse Kathleen îndreptându-se către el și lăsându-se legată.

Nu îmi venea să cred ce face! Tocmai s-a dus de bună voie cu acei oameni îngrozitori! Și asta doar pentru ca afurisitul de Sebastian nu a fost aici ca să scape de ei. La naiba! Încă îi priveam cum plecau la fel de brusc cum au și venit, iar când în sfârșit am revenit la realitate salonul era gol deoarece toți invitații plecaseră în grabă, probabil cât mai departe de acest loc. Numai Elizabeth mai rămăsese și venea spre mine alergând.

-Ciel! Ciel!, striga ea printre lacrimi. Au luat-o pe Kathy! E numai vina mea Ciel. Dacă nu aș fi venit eu cu ideea de a organiza un bal nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Trebuie să facem ceva, repede!

-Liniștește-te, i-am spus eu încercând să o calmez. Nu e vina nimănui. Cât despre Kathleen, o voi salva. Promit că mă voi ocupa de asta chiar acum. Tu du-te la culcare, fiindcă e târziu, și te asigur că atunci când te vei trezi ea va fi înapoi aici.

-Dar.... Ciel.

-Nu Elizabeth. E prea periculos. Nu îmi pot permite să te pierd și pe tine. Te rog să ai încredere în mine, te rog... .