The Demon Queen (Kuroshitsuji FanFiction)

Capitolul XVIII - Gânduri

[Ciel's P.O.V.]

N-am mai simțit niciodată o senzație asemănătoare cu cea pe care tocmai o trăisem. Era...era pur și simplu minunat. Aveam senzația că mă aflu în centrul universului. Încet, încet, corpul meu era cuprins de un sentiment minunat, care nu putea fi descris în cuvinte.

Acela a fost momentul în care am știut că totul va fi bine, că transformarea mea era în sfârșit completă și nu mai aveam de ce să mă tem.

[Kathleen's P.O.V.]

- Ciel? Ciel! Trezește-te!

În zadar erau strigătele mele, căci băiatul nu mă auzea. Se afla încă în starea aceea de somnolență, semn că transformarea era încă în plin proces.

Totuși, mă bucur că a leșinat la timp. Mă bucur că nu a apucat să vadă reacția Consiliului atunci când l-am declarat în mod oficial '' proprietate ''.

Ah, da, Consiliul celor 13. Acel Consiliu care ar trebui să fie mâna mea dreaptă când vine vorba de conducerea Iadului, și totodată acel Consiliu care e împotriva tuturor deciziilor pe care le iau. În mod evident, acest Consiliu nu a fost declarat fericit să afle deșire dorința mea de a proteja o ființă umană, drept pentru care au atentat de mai multe ori la viața lui Ciel. Credeam că dacă îi vom numi '' proprietate'', Consiliul în sfârșit îl va accepta, sau măcar l-ar lăsa în pace. Dar nu...imediat ce l-am hrănit pe Ciel cu sângele meu Consiliul a început să protesteze, apoi au recurs l-a violență. Aibă am reușit să îl scot pe Ciel de acolo, iar acum, când se va trezi crezând că e în sfârșit totul în regulă, va trebui să îi spun eu că de fapt nu e chiar așa.

Săracul Ciel. Sincer, îl compătimesc. Și-a pierdut familia la o vârstă atât de fragedă, iar când în sfârșit reușește să revină la o viață cât de cât calmă, vin eu sa mă bag, stricând totul.

Știam de la bun început că nu va ieși nimic bine dacă mă duc să îl vizitez pe Ciel, și totuși...totuși m-am dus. M-am dus fiind cât se poate se conștientă de pericol la care îl expun, și nu mi-a păsat absolut deloc. Și iată-mă astăzi, aici, stând la capul patului lui Ciel, jucându-mă cu șuvițele lui gri-albăstrui și gândindu-mă la o cale de a-l scăpa

-Mnh, Kathleen? Tu ești?, se aude vocea lui subțire de sub pături.

-Shh, sunt aici. Torul e în regulă. Stai să te mai odihnești puțin.

-Bine, spuse Ciel punându-și capul înapoi pe pernă. Cum a fost ceremonia? M-am descurcat?

-Da Ciel, totul a fost perfect. Ai făcut totul cât se putea de bine. Acum te rog, odihnește-te puțin. Nu vreau să te forțezi prea mult după transformare.

Cam putem să îmi spui lui Ciel că acum unii dintre cei mai puternici demoni din văgăuna asta pe care noi pe numim Iad sunt acum pe urmele lui? Pur și simplu nu sunt în stare de așa ceva, mai ales că totul, este din vina mea.

Doamne, ce-am făcut?