Mana Destinului 🔞

Capitolul 10

Deea

Nu mă mai pot mișca din acest loc,nici nu mai clipesc. La naiba,la naiba și iar la naiba!

-Vrei mai adânc,iubito?

-Ah,da, mai adânc,mai tare. Așa iubitule!

Gura o am larg deschisă și nici nu mai respir,cu ochii cât cepele mă uit la spatele persoanei ce stă călare pe o blondă.

Văd părul de culoarea spicului răsfirat pe așternuturile albe și spatele bărbatului plin de mușchi,de fapt numai la spate nu mă uit eu acum..fesierii lui încordați îmi acaparează toată atenția cu mișcările lui de penetrare,ce par a fi scăpate de sub control.

Gemetele celor doi îmi face ca pielea să se înfioare. Nu m-am uitat niciodată la filme pentru adulți și n-am stiut că te poti excita doar privind.

Apoi îmi dau seama că am vazut un păr blod iar în secunda urmatoare durerea din pieptul meu mă face să scâncesc si să mă întoarc amețită pentru a iesi din această încăpere, însă cum socoteala de acasă nu se potriveste cu cea din târg,nu nimeresc ieșirea și mă lovesc puternic de peretele opus.

Dacă până acum cei doi amorezi n-au auzit nimic în jurul lor din cauza placerii ce și-o aduceau unul altuia,acum e mai greu să n-auda cum trupul meu se izbeste de un perete.

-Futui! Hei esti bine?

Oare nu este posibil ca această dușumea să se transforme într-o ușa din aia ca-n filmele alea SF? Să se deschidă un portal pentru a mă duce în altă dimensiune,te rog! Nu vreau să-l vad pe Jack cum vrea să mă salveze în acest moment.. în care, el este dezbrăcat.

Aud o alta ușă deschizându-se și mirosul lui învaluindu-mă, mâinile lui se așează pe umerii mei și tresar la atingerea lui. Sunt cu fata tot spre peretele ce mi-a stat în cale, atunci când eu am vrut sa evadez fara a da de veste si-mi țin capul cu ambele mâini, logic că mă doare, că doar am dat și cu el de perete,n-a scăpat nelezat.

-Mede,esti bine? Hai întoarce-te încet spre mine sa te văd!

Ce??? E nebun? Cum să mă întorc spre el când el este gol pușcă?

Cum nu raspund el mă întoarce împotriva voinței mele, că doar e plin de mușchi iar eu sunt și așa amețită și nu prea pot să mă împotrivesc. Țin ochii strâns închiși și încerc să nu mă preling la picioarele lui. Oh,mai bine să mă ia leșinul acum măcar așa nu-l mai văd dezbrăcat.

-Deschide ochii! Deschide-i la naiba! Urla în fața mea descreieratul.

Și-i deschid. Iar chipul lui este atât de aproape de al meu încât clipesc buimacă. Mă uit doar în ochii lui,nici nu îndrăznesc să mă uit mai jos de atât!

Sfinte Sisoe,te rog eu ia-mă ca prin magie din camera asta și du-mă în ceruri,dar te rog eu nu mă pedepsi în asemenea hal!

-Jack,e bine? S-a lovit cam tare!

Aud o voce ce n-o recunosc în spatele lui iar eu mă uit peste umerii celui ce stă în fața mea și să-mi trag palme. Altu' dezbrăcat? Mamaaa,da ce bunăciune! Cobor cu privirea de la ochii verzi,pieptul frumos lucrat..stai așa, asta are asemenea pătrățele? Cum naiba de sunt atât de perfecte? Iar când alunecă privirea mai jos vad că ține un material,ce pare a fi un tricou, doar pentru a-i acoperi bijuteriile.

-Hei,Mede! Mă auzi? Mă întreabă Jack în timp ce-mi cuprinde chipul în palme și-și apleacă capul luandu-mi toată priveliștea.

Ce naiba se întâmplă aici? Ăștia o fac în trei? Da unde era tipul celălalt de nu l-am vazut când am intrat?