Mana Destinului 🔞

Capitolul 12

Deea

Știți senzația aceea în care te pierzi , atât pe tine cât și tot ce te înconjoară? Când ești într-un vis în care zbori deasupra norilor apoi dintr-o dată cazi și tot cazi?

Știți sentimentul ?

Frica de a nu te face fărâme când ajungi în sfârșit una cu pământul,frica aceea ce-ți acaparează tot corpul și te face să rămâi fără aer.
Frica aceea ce-ți paralizează atat corpul cât și sufletul.
Hmm,cred că știți la ce senzație mă refer!

Uite așa mă simt și eu acum!
El s-a ridicat și efectiv a plecat,iar eu sunt una cu pământul,am căzut în gol mile întregi iar abandonul lui m-a făcut fărâme.

De ce?
De ce s-a oprit?
Ce-am făcut greșit?

Sunetul respirație mele îl aud în timpane și încerc să mă concentrez pentru a vedea cât mai clar cu putință. Am rămas în aceeași poziție de cateva minute,strâng cearșafurile în brațe și după ce mintea mi se limpezește, creierul meu începe să lucreze la turație maximă.

La dracu'!
El nu mă vrea dar a vrut să mă simt eu bine și ce s-a gândi: Hai să-i ofer un orgasm,sau cate naiba o fi fost, fără a-mi deranja scula și apoi să mi-o frec la rece!? Sau ce pisicii mă-sii o fi fost în capul lui?

Mă ridic rapid din pat și din cateva mișcări rapide îmi îmbrac hainele mele,apoi cu urechile ciulite pe melodia apei ce curge în continuare în baie ies din camera și din viața celui ce m-a făcut in doar câteva minute să fiu în ceruri, printre îngeri, ca mai apoi tot el să mă arunce în adâncurile cele mai îndepărtate ale iadului .

***

A trecut mai bine de o săptămână de când am fugit din viața lui. O săptămână de când încerc să mă obișnuiesc cu orarul cursurilor,iar de mare ajutor îmi este și colega mea de cameră, fiindcă are un stil de-a mă trezi în fiecare dimineață de-mi vine s-o strâng de gât. Maroon 5 se aude in micul difuzor al telefonului ei facandu-mă să mă crispez și să-mi acopăr urechile cu perna. Râsul ei reverberează prin materialul acesteia dandu-mi de înțeles că a făcut asta intenționat,iar .

După acea seară n-am mai deschis discuția de Jack, deși după ce intrasem în camera de cămin ea ajunsese imediat de parcă alergase la maraton. N-a scos un cuvânt la adresa lui,nici nu mă întrebase ce s-a întâmplat. Rușinea de a fi respinsă m-a acaparat iar o destăinuire către aceasta mi-a fost imposibilă.

-Nelyyyy!!! Este a nu știu câta oară: Lasă-mă să dorm!
Articulez cuvintele în pernă cu speranța că aceasta să și înțeleagă ce zic .

Muzica încetează iar salteaua se lasă sub greutatea ei.

-Deea,trebuie să vorbim! Tonul serios al vocii ei mă face să mă încrunt.

Trag de pernă și o arunc în ea, deși nu știu dacă o nimeresc, fiindcă asta fac cam de o săptămână,iar perna mea ajunge ca de fiecare dată pe jos .

-Ai pățit ceva? O întreb trecându-mi degetele peste ochii obosiți.

-Ziceai că vrei să lucrezi în weekend-uri. Mai ești interesată?

-Sigur că sunt interesată! Ai văzut un anunț ceva?

Aceasta învârte o șuviță de păr între degete iar eu mă ridic în șezut și-i dau peste degetele ce-i torturează parul.

-Termină!

-Ce? Mă întreabă nedumerită.

-Ai să-ți rupi parul într-o bună zi și așa îl tot colorezi,de nici eu nu mai știu ce curori ai.Vei rămâne fără podoabă capilară. Zi ce ai de zis și nu mai teroriza turcoazul,sau verdele,sau ce culoare o fi..