Aphrodite

Chaper 11 - Long live the Queen

"Hera." Nici nu am apucat sa termin de spus ca simt o pereche de maini inconjurate in jurul gatului meu si lacrimi cum se lovesc de umarul unde Hera si-a asezat capul. O iau in brate la randul meu si imi misc mana dreapta pe spatele ei pentru a se linisti.

"Scumpo nu plange. Nu stii ca o regina nu trebuie sa faca asta niciodata." Incerc sa o fac sa iasa din starea ei.

"M-a mintit, Aphrodite. A spus ca nu o va face niciodata, si totusi m-a mintit din prima zi. A iubit alta femeie, nu am fost eu prima lui dragoste. Cat de naiva am fost. Normal ca femeile s-au adunat gramada la picioarele lui cat timp a fost pe Pamant." Vorbeste printe lacrimi si suspine si imi este greu sa inteleg ce spune dar o iau usor de mana si incep sa merg spre canapea. Odata asezate jos ii arunc o privire serioasa in timp ce ii intind un servetel pentru lacrimi.

"Hera, amandoua stim ca tu esti prima si singura femeie, zeita, fiinta, cum vrei sa o numesti, pe care el a iubit-o si o iubeste. Ce ti-a spus acea nimfa invidioasa sunt minciuni pentru a pune mana pe sotul tau. Intr-adevar ti-a ascuns faptul ca a fost casatorit, dar asta a fost cu mult timp inainte sa va intalniti, si nu a fost niciodata dragoste ce au avut ei. Mi-as fi dat seama de mult daca ar fi mintit in privinta promisiunilor de dragoste pe care ti le face zilnic. Stii ca una dintre puterile mele este sa detectez minciuna, si nimic din ce ti-a spus el nu a fost."

"Ce vrei sa spui cu a pune mana pe sotul meu?" O privire letala ia stapanire pe ochii ei si imi aduc aminte de ce toate zeitele si nimfele din Olympus sunt ingrozite de gelozia reginei. Nu imi pot stapani rasul si ma uit la ea amuzata.

"Asta ai auzit din tot ce ti-am zis eu?" Dau din cap usor, dar cand vad ca nu isi schimba deloc privirea, incep sa ii povestesc tot ce s-a intamplat din momentul in care Zeus a venit sa ma viziteze.

Imediat cum a auzit ca sotul ei a fost ingrijorat si a cautat-o neincetat, un zambet de adolescenta indragostita ia stapanire pe fata ei, de parca privirea ucigatoare de acum cateva secunde nici nu a existat.

"Multumesc pentru ca ai avut grija sa o pedepsesti pe acea tradatoare mincinoasa, pentru ca nu stiu ce i-as fi facut cand ar fi dat ochii cu mine."

"Acum ca totul este rezolvat de ce nu te intorci acasa? Toti sunt ingrijorati."

"Nu. Totusi mi-a ascuns adevarul despre acea muritoare. Il las sa mai tune si fulgere putin. Am venit la tine cu un motiv. Vreau sa petrecem timp impreuna." Bate din palme ca un copil care isi doreste ultimul model de joc din magazin, si stie sigur ca il va primi.

"Bine. Poti sta la mine cateva zile pana cand decizi sa te intorci, dar acum este tarziu si maine am o cina importanta, asa ca vreau sa ma odihnesc."

"Importanta? Cine poate sa fie atat de.." ochii i se maresc inainte sa apuce sa termine ce are de zis si imi prinde mainile in ale ei.

"L-ai gasit, asa-i? Ai gasit jumatatea de care aveai nevoie sa fii intreaga." Zambesc si vreau sa ii raspund ca da, l-am gasit, dar deja sunt lovita de sute de intrebari entuziasmate.

"Cine este? Cum il cheama? Cum arata? I-ai spus deja ca il iubesti? Dar ca esti o zeita? Trebuie sa ii spui si asta. Este muritor? Cum v-ati intalnit? Au zburat scantei in jurul vostru cum s-a intamplat cu mine si Zeus? Cand ai.." ii intrerup sirule nesfarsit de intrebari printr-o rodicare a mainii.

"Respira Hera, nu pot raspunde la atat de multe intrebarie, trebuie sa le pui pe rand."

Si incep sa ii povestesc tot ce s-a intamplat de cand l-am vazut prima data la una dintre expozitiile sale. Hera absoarbe toate informatile fara sa clipeasca.

"Cat de romantic. Esti prima persoana pe care vrea sa o picteze. Normal ca a fost fermecat de frumusetea ta, dar cand te gandesti ca prima data s-a indragostit de o pictura in care erai tu." Isi pune mana pe inima si se uita zambind pe fereasta uriasa din living care arata un superb peisaj al orasului, dar sunt sigura ca nu asta este la ce Hera se uita, si ca acum este deja pe taramul amintirilor.