Aphrodite

Chapter 6 - My muse

Incerc sa il gasesc in multimea de oameni, dar oriunde ma uit el nu este acolo. Dezamagita ca probabil a plecat fara sa avem ocazia sa mai vorbim ies afara pentru a lua o gura de aer. In exteriorul cladirii se afla o superba gradina, care o poate face insasi pe Artemis sa se indragosteasca.

Imediat cum intru pot simti mirosul dulce al florile si imi dau seama ca este esenta unui trandafir, care creste mai puternic cu cat inaintez si vad numeroase plante care ma fascineaza, dar ce mi se pare si mai interesant este ca in centrul acestora se afla o sera imperiala, de dimensiune mare, facuta in totalitate din sticla, si prin care pot observa lumini aprinse, asa ca din curiozitate incep se inaimtez spre ea.

De la intrare pot sa imi dau seama ca florile aflate in exteriorul ei sunt o mica parte din colectia de minunatii pe care o detine aceasta gradina, flori de toate dimensiunile si culorile, de o frumusete exotica se afla la fiecare pas. Admirand o anumita floare care mi-a captat atentia nu simt prezenta din spatele meu decat atunci cand ii aud vocea.

"Este singurul exemplar existent in lume. A fost daruit reginei Scotiei de catre sotul ei la nunta acestora" surprinsa ma intorc pe calcaie si il obsev pe Eros uitandu-se la floarea pe care o priveam si eu in urma cu cateva secunde. De parca cuvintele i-au iesit din gura fara sa vrea, aceasta da un pas in spate si se uita la mine uimit.

"N-nu am vrut sa t-te deranjez, dar am vazut ca erai interesata de ea, si.." i-am intrerupt sirul de cuvinte printr-o miscare a capului "Tu niciodata nu deranjezi, chiar ma intrebam pe unde esti, daca stiam ca esti in acest mic paradis as fi venit de mult aici" niciodata nu mi-au placut barbatii timizi, sunt obisnuita cu aceia care stiu ce vor, dar ceva in felul lui in care roseste si nu face contact vizual ma atrage.. orice face el ma atrage, si asta nu s-a mai intamplat niciodata, mereu gasesc un defect oricarei persoane, dar nu lui.

"Nu imi plac locurile aglomerate, as fi preferat sa stau acasa, unde este liniste si pot fi linistit" se aseaza pe o banca din apropiere in timp ce vorbeste asa ca ma apropi si iau un loc langa el.

"Nu ne-am mai fi intalnit daca nu veneai, si nu as fi vrut asta. Ma bucur ca ai venit. Si as dori foarte mult sa ma pictezi, sunt curioasa cum arat in ochii tai"

"Perfect" spune ca intr-o transa in timp ce ma priveste. Imediat ce realizeaza ce a spus deschide ochii speriat "Imi cer scuze, n-am vrut sa.."

"Iti ceri scuze ca mi-ai facut un compliment?" Rad usor in timp ce il vad fastacindu-se sa-si gaseasca cuvintele.

"Nu-ti face griji, nu m-ai deranjat, ba chiar din contra, poti sa continui la nesfarsit si nu te-as intrerupe" rad din nou, pentru ca fiind zeita frumusetii o parte din puterile mele vin din admiratia altor persoane, asa ca sunt obisnuita ca oamenii sa imi spuna cat de frumoasa sunt, dar sa aud asta de la el are alt efect asupra mea, unul mult mai puternic.

"Nu sunt obisnuit sa fac asta.."

"Sa vorbesti cu o fata sau sa o complimentezi?" Incerc sa il tachinez.

"Putin din ambele. Mereu am fost mai singuratic, probabil si din cauza ca fratele meu atrage cu personalitatea lui mult prea prietenoasa atentia oricarei persoane din camera in care se afla, mereu m-am simtit ignorat, asa ca am ales sa nu mai ies." O spune cu un ton putin trist si imi confirma banuiala mea ca se simte singur, ceea ce ma face sa vreau sa il iau in brate, dar ma abtin cu greu pentru ca nu cred ca va reactiona bine.

"Nu este adevarat, cand am intrat in galerie tu ai fost cel pe care l-am observat si nu am mai putut sa imi iau ochii de la tine" decid sa fiu sincera si sa ii spun ce simt.

Se uita la mine de parca nu ii vina sa creada ce aude. "Serios? D-dar nu sunt nimic deosebit. Nu am.."

"Invata sa primesti un compliment. Doar zambeste-mi si spune multumesc"