Aphrodite

Chapter 12 - Memory

Este o linie fina intre fantezie si realitate.

Majoritarea oamenilor ar spune ca prefera sa fie prinsi intr-o fantezie decat in crudul adevar al realitatii.

Ce e o amintire, atunci? Este o fantezie sau realitate? As spune ca este ceva care despica acea linie fina dintre cele doua. O amintire este ceva real din trecut. Amintindu-ti sau incercand sa traiesti in ea devine o fantezie pentru multi, ne amintim doar momentele din viata noastra pe care le consideram importante.

Calatoresc pe linia dintre amintire si fantezie, dar intr-un anumit punct am traversat spre una dintre ele.

Sunt prinsa intr-o amintire, dar aceasta nu este a mea.

Nu stiu cum am ajuns aici, dar stiu sigur ca nu este un vis, zeii nu viseaza, cineva vrea ca eu sa vad acest lucru.

Ma aflu pe Pamant, nu stiu unde exact, dar sunt in apropierea unor munti, pe o pajiste plina de iarba verde. Consider ca lumea muritorilor este la fel de fascinanta ca cea a zeilor, nu la fel de perfecta, dar cu siguranta mult mai complexa. Lumea lor este ca o gura de aer proaspat comparata cu a  noastra, care este la fel de veche ca timpul.

Incep sa ma misc din loc, simtind soarele cum imi mangaie pielea facand-o sa straluceasca in razele sale, m-am aplecat usor si am cules o frumoasa floare de un rosu mai aprins decat focul si un miros care l-ar putea imbata si pe zeul vinului. In timp ce admir frumusetea locului aud un suspin asa ca ma indrept spre locul de unde s-a auzit.

Ma loveste un miros cunoscut de iasomie si ploaie, o combinatie la care nu te-ai putea gandi ca este atat de fascinanta, recunosc parfumul a fi a nu alteia decat zeita vietii si a lunii, Selene. Nu am purtat multe discutii cu ea de-a lungul milenilor, si nu pentru ca as fi avut ceva impotriva ei, ba chiar exact opusul. Orice as face pare sa aiba un impact negativ asupra ei, care nu rateaza nicio ocazie sa nu sublinieze acest lucru. Asta fiind lamurit, intrebarea este ce caut in amintirea ei? Sunt doar un spectator in fata unui ecran, pot privi, dar niciodata nu pot sa intervin, asa ca ma uit in jur asteptand sa se intample ceva.

Cateva momente mai tarziu aud un alt suspin urmat de o cascada de lacrimi si simt cum corpul imi este scufundat in inconfuntabilul sentiment de inima franta in timp ce privesc cum parul alb ca zapada se lipeste de fata umezita de lacrimi, si cum ochii de un gri inchis asemanatori unei eclipse de luna, acum sunt tulburati, lasand in urma o culoare stearsa.

"Cine te-a ranit, Selene?" Intreb stiind ca nu voi primi un raspuns si ma apropi de ea incercand sa vad ce tine atat de stans in mana. Cand sunt suficient de aproape vad cum imaginea ei incepe sa devina din ce in ce mai stearsa, ceea ce inseamna ca urmeaza sa ma trezesc.

Dureaza cateva secunde sa imi revin din amintire si cand deschid ochii observ ca sunt in pat, iar ceasul de pe noptiera arata ora 08:30. Ma ridic usor inca cu gandul la ce s-a intamplat. Niciodata nu am incercat sa ii gasesc sufletul pereche, lucru destul de egoist din partea mea, dar se pare ca a reusit sa il gaseasca de una singura si nu s-a terminat foarte bine, dar nu inteleg cine si de ce a vrut ca eu sa vad acest lucru. Incerc sa uit ce s-a intamplat si ma indrept spre baie pentru a ma pregati.
Aud vocea Herei fredonand o melodie in timp ce se misca prin bucatarie pregatind o cafea.
"Cineva este fericita in dimineata asta." Spun zambind in timp ce ma asez la masa.
"Nu am motive sa nu fiu." Se intoarce catre mine asezandu-mi o ceasca in fata.
"Te vei intoarce in Olympus?"
"Cine a spus ceva de intors?"
"Nu voi insista pentru ca stiu ca ar fi degeaba, asa ca ia cat timp ai nevoie, dar nu mai mult."

Ziua trece destul de repede facand pregatiri pentru cina, iar acum ma indrept spre dormitor pentru a ma schimba in ceva mai potrivit.
Ma imbrac intr-o rochie Versace neagra asortata cu o pereche argintie de sandale Dolce and Gabbana si in timp ce ma intind spre rujul rosu aud soneria usii asa ca trisez putin si cu o miscare a mainii sunt gata. Privesc rapid in oglinda si observa ca totul este perfect asa ca ma indrept rapid spre iesire.