Aphrodite

Chapter 8 - Friends

Stiu ca ar trebui sa spun ceva ca sa il scot din starea de timiditate din cauza complimentului sau, dar imi place sa il vad asa. Nu imi pot opri zambetul cand il vad ca deschide si inchide gura pentru a spune ceva, dar in final se abtine si isi intoarce privirea spre panza continund usor sa schiteze.

Il privesc in timp ce incepe sa amestece culorile si sa isi aleaga pensulele potrivite, orice miscare a lui fiind interesanta.

Parca cu totul alta persoana, in momentul in care pensula imbibata in culoare de negru atinge albul panzei, Eros se desprinde de realitatea in care ne aflam si se pierde in lumea picturii. Pasiunea cu care se misca este fascinanta, si nu pot sa imi iau ochii de la el.

Nu stiu daca au trecut minute sau ore de cand stau in aceasi pozitie, dar nici nu ma intereseaza, nu as vrea sa fiu in oricare alt loc. Dar cand aud scaunul miscadu-se, il vad pe Eros cum se ridica si se uita la mine parca asteptand sa spun ceva. Tocmai cand voiam sa-l intreb daca totul este in regula, il aud vorbind.

"Este cu mult trecut de ora pranzului, si ma gandeam ca am putea sa mancam ceva. Doar daca vrei si tu, bineinteles. Daca nu am putea sa.." il intrerup cand observ ca se gandeste ca as vrea sa-l refuz.

"Ar fi minunat daca am manca impreuna, daca vrei chiar as putea sa gatesc ceva, sunt nemaipomenita in bucatarie."

Il vad ca este usor surprins de propunerea mea, dar incuvinteaza usor si ne indreptam impreuna spre usa. Drumul spre bucatarie este usor diferit de cel pe care am venit, dar il retin imediat. Interiorul bucatariei este spatios, si probabil visul oricarui bucatar.

"Gatesti?" curiozitatea m-a indemnat sa ii pun intrebarea asta, dar nu ma surprinde atunci cand il vad incuvintand usor.

"Minunat, atunci putem face ceva impreuna, ce zici de Mussaka? Ador acest preparat, ma duce mereu cu gandul la timpul petrecut in Grecia."

"Ai locuit in Grecia?" ma intreaba curios.

"Da, o perioada destul de lunga de timp, este unul dintre locurile mele preferate, desi am vizitat toata lumea de-a lungul vietii, unele locuri au un loc special in inima mea." Incepusem deja sa gatim, fiecare parca stiind perfect ce are de facut, ne completam unul pe celalalt fara a fi nevoie sa spunem nimic.

"Acel loc pentru mine este Franta, am locuit acolo timp de 2 ani, dupa ce am terminat studiile la Harvard, in Cambridge, am vrut sa explorez putin si sa vad ce are lumea de oferit. Am petrecut cel mai mult timp acolo, nu stiu exact ce m-a convins sa raman atat de mult, oamenii, locurile, cultura, totul mi-a placut. Unele dintre cele mai cunoscute picturi ale mele au fost facute in Paris."

"Ce ti-a placut cel mai mult acolo?"

Ma priveste scurt, dar ca de fiecare data cand spune ceva care il face sa nu se simta in largul lui, ochii sai sunt in pamant si incepe sa se joace cu mainile incercand sa isi gaseasca cuvintele.

"O sa sune penibil, dar lucrul care mi-a placut cel mai mult acolo si care m-a facut intr-o mare parte sa raman a fost o pictura."

"O pictura?" Raspunsul lui mi-a starnit interesul. Ce fel de pictura l-ar face sa stea 2 ani intr-un loc, cine este autorul si cel mai important ce este pictat. Am atat de multe intrebari, dar astept linistita sa inceapa sa vorbeasca.

"Da, cea mai frumoasa pictura pe care am vazut-o in viata mea. Am vazut-o prima data cand am fost la Luvru, si m-a fascinat cu totul. Autorul este Rafael Sanzio iar in pictura care m-a facut pentru prima data sa ma indragostesc este ilustrata este cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o in viata mea.. la acel moment." Spune si ma priveste cu roseata specifica in obraz, il ascult cu si mai multa curiozitate si astept sa imi spuna care dintre operele lui Rafael i-au provocat acele sentimente.