Aphrodite

Chapter 3 - Earth

Este bine cunoscut faptul ca albul este una dintre culorile pe care prefer sa le port cel mai des, asa ca nu este nicio surprindere cand in dimineata acesta aleg sa imbrac o rochie alba, dar renuntand la stilul obisnuit pe care il am acasa, optez pentru ceva mai.. pamantesc. Dupa ce imbrac rochia, iau pe deasupra un pardesiu bej. Suntem in luna martie si New York-ul este considerat friguros in aceasta perioada. Nu ca as putea simti frigul, dar prefer sa ma incadrez in peisaj.

Odata ce am terminat cu imbracatul, imi las parul lung si blond sa cada in cascade peste umerii mei. Machiajul il fac simplu, in nuante de nude care imi scot in evidenta ochii gri-albastrui si pornesc sper usa.

Din moment ce tot ce as putea sa am nevoie se afla deja in unul dintre apartamentele pe care le am nu mai este necesar sa fac bagajele, asa ca in momentul in care am terminat micul dejun inchid ochii si imi imaginez ca sunt in Lumea Muritorilor.

Cand ii deschid sunt in fata cladirii impunatoare de birouri pe care o detin in inima New York-ului. Chiar daca nu am vizitat Pamantul de mult asta nu inseamna ca l-am ignorat complet, am angajat oameni care sa imi tina afacerea in continuare si sa o aduca la o valoare de milioane.

Sunt CEO la una dintre cele mai impresionante lanturi hoteliere din lume. Golden Empire este o mica parte din Olympus adusa pe Pamant. Fiecare hotel este facut sa arate intr-o oarecare masura cu fiecare palat al zeilor. Am vrut sa ii fac pe muritori sa se simta regeste, si am reusit.

Poseidon adora sa faca o gluma referitoare la afacere pe care am ales-o spunand ca zeita iubirii ar fi trebuit sa isi deschida un site de intalniri si sa joace rolul de matchmaker, folosindu-si puterile pentru a face pe toata lumea sa-si gaseasca pereche perfecta.

Ar fi fost o idee geniala, daca as fi putut sa ii influentez in acest fel, dar stiu ca Soarta nu ar fi fost atat de incantata cand as fi schimbat echilibrul.

Asa ca m-am hotarat la a doua cea mai buna idee si am adus un pic din ce consider a fi acasa, aici pe Pamant.

Fac cativa pasi in fata si usile de stica se deschid dezvaluind uriasa receptie care este plina cu oameni imbracati la patru ace, umbland de colo pana colo, unii vorbind la telefon, altii verificand acte, iar altii..altii s-au oprit din activitatea anterioara pentru a ma privi mai bine.

Poti vedea in ochii lor uimirea pe care o au cand ma vad, si asta nu este pentru ca au idee cine sunt, ci doar pentru aspectul pe care il am. Adevarul este ca o singura persoana din toata cladirea stie cine sunt, Oliver este cel mai bun prieten pamantean pe care il am. L-am intalnit acum 7 ani cand a trebuit sa rezolv rapid o urgenta pe Pamant, dar oricat de mult m-as fi grabit sa ma intorc acasa, nu am putut sa ignor barbatul care statea asezat de unul singur pe o banca in parc, plangand.

Imediat ce am terminat de vorbit la telefon respir usurata si luand o gura din cafeaua fierbinte ma pregatesc sa plec inapoi in Olympus, sunt doar de cateva ore in oras si am reusit sa repar neintelegerea. Nu stiu de ce dar in ultimii zeci de ani nu am petrecut adunat mai mult de cateva zile pe Pamant, desi in trecut era locul meu preferat.
In momentul in care imi ridic ochii spre parcul din apropiere imi este imposibil sa nu observ un barbat asezat pe o banca, dar nu asta este ceea ce ma uimeste, ci felul in care inima mi se strange cand il vad in ce stare este.
Nepasandu-i de lumea din jur sta ghemuit pe banca si plange.

Fara sa imi dau seama incep sa inaintez spre el. Nu stiu de ce, dar vreau sa il ajut, vreau sa vad cum ar arata un zambet pe fata aceea frumoasa.

"De ce sa plangi cand sunt atat de multe motive sa zambesti? Viata este prea scurta pentru a o petrece varsand lacrimi." ii spun de indata ce ajung in dreptul lui.

Isi ridica usor ochii inlacrimati si rosii catre mine, de un verde care ar face-o insasi pe Artemis sa fie geloasa, dar avand o tristete in ei care nu i se potriveste.