Matilda

Domnul Wormwood, cel mai grozav vânzător de mașini

Părinții Matildei aveau o casă frumoasă, cu trei dor- mitoare la etaj și o bucătărie și două camere de oaspeți la parter. Tatăl ei era un foarte priceput vânzător de mașini la mâna a doua.
- Talaşul e secretul succesului meu, se lăuda el cui voia să-l asculte. Şi-l au pe degeaba de la joagăr.
-Şi ce faci cu el? il intrebă într-o zi Matilda.
- Ha! Ai vrea tu să știi! exclamă el.
-Nu înțeleg ce legătură are talașul cu mașinile la mána a doua, tati.
- Pentru că n-ai creier în cap nici cât o muscă, se răsti bărbatul.
Tatăl Matildei nu avea niciun pic de tact, dar copila se obişnuise cu el. Mai știa că e un lăudăros și jumătate, aşa cá începu să-i gâdile orgoliul cu mare pricepere.
-Trebuie să fii foarte deștept ca să tragi foloase de pe urma unui lucru primit pe degeaba, zise ea. Mi-ar plăcea și mie să fiu așa isteață.
-N-ai cum, răspunse el la fel de brutal, eşti prea proastă. Dar lui Mike pot să-i povestesc, că doar el o să-mi ducă afacerile mai departe într-o bună zi.
Aşa că se intoarsecu spatele la Matilda și, adresându-i-se lui Mike, începu să povestească:
- Imi place foarte mult să cumpăr mașini de la șoferi care conduc aşa de prost, că fac praf cutia de viteze. Le jau aproape pe nimica. Pe urmă amestec bine uleiul din cutia
- Şi cât durează până se strică iarăși vitezele? întrebă Matilda.
- Cam cât îi trebuie clientului să-și ia valea, răspunse tatăl ei rânjind. Vreo sută de kilometri.
- Bine, tati, dar nue cinstit ce faci. Tu-ți înşeli clienții.
- Nimeni nu s-a îmbogățit vreodată cu cinstea, se răsti bărbatul, Clienții de-aia sunt clienți, ca să-i învârți pe degete după bunul plac.
Domnul Wormwood era un individ mic de statură, cu alură de șobolan și cu dinții din față ieşiți în afară pe sub mustața subțire. Ii plăcea să poarte jachete cu pătrățele mari, viu colorate și cravate galbene sau verde-crud.
- Pái, hai să vă zic cum stă treaba cu kilometrajul, continuă el. Oricine cumpără o mașină vrea mai întâi să știe câți kilometri are la bord, nu?
- Da, răspunse fiu-său.
-Deci cumpăr o rablă care are vreo sută cincizeci de mii de kilometri la bord. O iau pe nimica toată. Dar sa vedem cine mi-o cumpără, la kilometrii äia. Că-n ziua de azi nu mai e cu vitezometre de-alea de se dau înapoi cat