Kratos

Teenagers(2)

Ne-am pregatit armele si am plecat spre pod, pe la amiaza, pentru a investiga zona.
Ne-am urcat in masina, am pornit motorul si am plecat spre Claire.
Aveam de mers cam 50 de kilometri, o distanta nu chiar asa mare pentru importanta drumului. Pornim radio-ul masinii si aud:
Un tanar a fost omorat pe podul Head, la iesirea din orasul Washington.
Cadavrul a fost gasit fara cap, marorul care este chiar fratele sau, spunand ca ceva i-a taiat capul si i l-ar fi aruncat in lac.
Politia nu stia nimic, asa ca ne-am intors din drum, am mers la casa baiatului. Ne-a deschis fratele sau, care avea in jur de 25 de ani.
-Buna ziua, suntem Mark si Steve agenti FBI, dorim sa va adresam cateva intrebari.
-Intrati.
-Deci, presupun ca esti fratele defunctului, nu?
-Da, numele meu este Andrew si pe fratele meu il chema Billy. In urma cu cativa ani, am fost impreuna cu el in acelasi loc, la aceeasi ora, cu acelasi scop. Nu se intamplase nimic. Se spune totusi ca ar exista o legenda despre acel loc.
-Lasa legendele, ce ai vazut tu?
-Stai putin Dudu, care era acel scop?
-Pai, fratele meu era fotograf si vroia sa imortalizeze momentul cand lacul actioneaza ca o oglinda in fata lunii. Spuse Andrew cu un tremur in glas.
-Ce ai vazut ?
-Fratele meu coborase, eu am ramas in masina deoarece era frig si eu am probleme de sanatate. S-a apropiat de marginea podului, si dupa un copac, a aparut o fetita intr-un halat alb, cu parul pe fata, care se apropia de el. Am batut in geam sa ma auda, am incercat sa deschid usa, dar portierele s-au blocat. Am fost partasul uciderii fratelui meu. Acea fetita a venit in spatele lui Billy, i-a soptit ceva, nu am auzit ce, el s-a intors, s-a speriat si fata a scos un cutit si i-a taiat capul. Apoi a disparut, si portierele s-au deblocat.
-Aha, am inteles. Multumim pentru timpul acordat.
Parasim casa si mergem spre motelul din centrul orasului Washington unde eram cazati.
-Se pare ca, Claire, omoara tinerii curiosi de fantasticul ce se poate observa de pe pod. Dar de ce ?
-Probabil ca face asta pentru razbunare. Ea a cazut fara intentie si acum oricine trece pe acolo, moare.
-Deci, ce este? Un spirit?
-Se pare ca spiritul lui Claire cauta razbunare, si razbunarea nu va inceta pana cand nu va muri ea, din nou.
Dar cum omori un spirit?
-Trebuie sa scrie in carte. Ajungem acasa si ne uitam.
In carte scria ceva despre "The first blade". Prima sabie?!
"Prima sabie este sabia pe care Gus, un renumit vanator de spirite, o folosea pentru a le omora. Este doar una in lume, si pentru a ajunge la ea, trebuie sa discutati cu insusi criminalul de spirite."
Asadar, pornim spre Gus. Statea intr-un orasel de la marginea orasului.
Am plecat inarmati, totusi, poate crede ca ii facem vreun rau sau ca suntem spirite. Cine stie?!
*Cioc cioc*
Vizorul de la usa se deplaseaza spre dreapta si apar doi ochii ce privesc insistent asupra mea.
-Cine sunteti si ce vreti?
-Vrem sa discutam ceva cu dumneavoastra. Suntem Vlad si Dudu, vanatorii din Michigan.
Usa s-a deschis, intran inauntru si ne facem comozi pe o canapea din piele.
-Asadar, cu ce ocazie pe la mine, baieti?
-Avem nevoie de prima sabie.
Batranul Gus a amutit, s-a uitat lung la noi, a luat un loc si a oftat puternic.
-Prima Sabie.. Ce faceti cu ea?
-Spiritul unei fete bantuie podul Head, probabil ca ati auzit de el. Si omoara tinerii care se duc acolo.
-Prima sabie nu este ca orice alt cutit, baieti. Are o putere anume. Reactioneaza doar cu o bratara, care se pune pe mana in care tii sabia. Atunci cand tii in mana prima sabie, bratara se aprinde, si iti creeaza sentimentul de criminal, insetat de sange. Este foarte periculoasa. V-o pot da, dar, va va schimba viata.
-Pai o folosim acum, dupa o aducem inapoi.
-Si bratara?
-Si bratara o dau jos de la mana si o aducem si pe aia.
-Vezi tu, Vlad, nu este ca orice alta bratara. Adica este la prima vedere, dar cand ia contact cu pielea pur si simplu devine un desen pe mana ta. Este de neinlaturat, spuse Gus.
O liniste totala s-a lasat in intreaga casa.
-Insa, exista remedii foarte greu de descoperit care pot inlatura bratara. Este aproape imposibil de ajuns la ele, dar totusi exista. Prima sabie nu omoara doar spirite, omoara orice creatura, in afara de demoni si ingeri.
-O vreau, am spus.
-Sigur? Intreba Gus.
-Vlad, nu sunt de acord in totalitate.
-Ideea este ca trebuie sa omoram acel spirit cu ceva, si daca asta este singura varianta trebuie ca cineva sa o faca.
-Da, Vlad, dar mai exista vanatori ca noi.
-Si ce daca? Gandeste-te ca daca ei nu stiu, vor muri multi tineri, cand putem noi sa oprim asta.
-Si dupa? Vei deveni un obsedat, insetat de puterea acestei sabii si nu te vei gandi la cine trebuie sau nu sa moara.
-Mai vorbim despre asta.
Dudu a ramas cu o nedumerire in ceea ce ma priveste.
-Imi puteti aduce prima sabie si bratara, va rog?
Gus se intoarce cu o perna unde erau amandoua.
-Deci cine o ia? Tu, Vlad?
-Da.
-Tine in mana opusa celei cu care lovesti sabia, si mana cu care lovesti pune-o deasupra bratarii.
-Ok.
Venele mi se ingrosau, bratara imi intra in piele, ma durea, o durere crancena, o lumina puternica s-a ivit dupa ce transferul a fost complet.
-Acum muta sabia in mana cealalta.
Acela a fost momentul in care nu mai eram stapan pe corpul meu, pur si simplu simteam ca plutesc. Dupa cateva momente, totul a devenit ca la inceput. Am luat sabia si am plecat, si eu, cu o putina frica de ceea ce se putea intampla din cauza sabiei.
Am ajuns acasa. Am aruncat-o pe pat si Dudu mi-a zis:
-Ai grija, gandeste-te bine inainte sa omori pe cineva cu aceasta sabie.
Nu i-am raspuns nimic in privinta a ceea ce mi-a spus.
-Deseara mergem sa o omoram pe Claire, sa vedem sau nu, daca imi creeaza sau nu acea sete temuta de sange.
Am plecat in acea seara spre pod, il vedeam pe Dudu care era putin cam speriat, si i-am zis:
-Ai incredere in mine, daca voi simti, dupa ce o vom omora pe claire, sentimentul ca tot vreau sa omor, vom cauta remediul sa inlaturam bratara.
Pornim intr-un final spre Claire, cu armele in geanta, sabia o tineam pe picioare si ma tot gandeam cum va ramane cu semnul lui Gus. Ajunsi pe pod parcam masina pe margine, coboram din ea si ne indreptam spre una din marginile podului. L-am lasat pe Dudu mai in spate, si eu m-am sprijinit cu ambele maini de marginea podului si am asteptat ca spiritul copilei sa apara. Aparuse la un moment dat in spatele meu, i-am simtit respiratia infiorator de rece pe ceafa, am scos sabia de la brau, m-am intors si am incercat sa o injunghii. Disparuse
-Unde e? Strigam eu disperat.
Aparuse din nou in spatele meu. A ridicat mana sa imi taie capul, iar fratele meu a strigat la mine sa ma las in jos, si a tras cu pistolul fix in lama cutitului care avea sa imi treaca prin gat. Cutitul a cazut in lac, si eu m-am ridicat, m-am intors cu fata la ea, s-a dat un pas inapoi, pana ce a ajuns la margine si nu mai avea unde sa se
mai duca. Printre firele negre si ude de par se putea observa ura in ochi, o ura foarte aprinsa, care nu ar ierta nimic.
I-am soptit la ureche:
Victimele tale s-au sfarsit. Lasa copii sa se bucure de frumusetile naturii.
Imediat dupa aceea, prima sabie i-a strapuns gatul, capul sau, cazand la fel ca ale victimelor ei, in lac.
Am cazut in genunchi, cu o sete de sange atat de mare, incat daca i-as fi spus lui Dudu as fi urmat in lac.
-Cum te simti Vlad?
Am tacut, nu i-am zis nimic. M-am uitat in ochii lui si vedeam o teama, o mare teama. Am bagat sabia inapoi la brau si am oftat usurat. Ma uitam la Dudu cum dadea din cap, iar in mintea lui, sunt sigur ca isi repeta: "De ce l-am lasat?". Si eu eram putin speriat, dar stiam ca datorita mie, si a deciziei mele in urma careia voi avea probabil de suferit si regretat, am salvat niste suflete. Car despre Claire, cu siguranta nu se va mai intoarce, iar legenda acestui pod va ramane o legenda.