Kratos

Old Time Witch (2)

-Pai si ce facem? Cum o omoram?

-Pai.. din moment ce vrajitoarea este locul in care ii duce pe cei rapiti, va trebui sa ne lasam prinsi, sa ne fure si sa ajungem la vrajitoare.

-Sa mergem, am spus.

Am ajuns in fata casino-ului, am intrat si am asteptat cateva minute, timp in care trimisul vrajitoarei sa se obisnuiasca cu noi inauntru, iar apoi am iesit. Am mers exact pe drumul pe care mergeau si acei tineri. Dudu a ramas mai in spate, cu cutitul in mana, iar eu si Basti am mers inainte.
Am facut cotitura dupa care au disparut acei tineri, si un barbat inalt, solid, imbracat in negru, asa cum ne povestea Kate, a pus mana pe mine si pe Basti si a strans in pumn saculetul. Am disparut.
Dudu ajunsese si el la acel gard unde am disparut, si a vazut praful albastru de sulf. O oftat ingandurat. Nu mai avea ce sa faca. Trebuia sa ramana singur si eu sa ma descurc cu Basti.
In acelasi timp, m-am trezit ca intr-o camera de inchisoare, intr-o celula, despartit de Basti de un gard
M-am ridicat in fund, si am vazut in celula de langa mine, un copilas.

-Ce e cu tine aici copilule?

-Sunt ingerul, Vlad!

-Nu mai minti, Basti arata altfel.

-Uite.. tu ma stiai in acel corp. dar eu inainte sa il posed pe acela, eram in corpul acestui copil. Eu sunt. Ti-am creat sabiile anti demoni, te-am adus aici, si se pare ca odata cu teleportarea are loc si efectul micsorarii varstei.

-Deci si eu sunt mic...Am spus cu un sentiment de bucurie.

Mi-am suflecat maneca de la camasa, si am observat mana mea total curata, fara nici o inscriptie de vreun fel. Era un lucru bun in mintea mea.

-Vlad, unde este Dudu?

M-am uitat imprejur, nu era, m-am ridicat in picioare si l-am strigat din toate puterile. M-a auzit doar barbatul care statea pe un scaun in fata celulelor si dormea, strigatul meu puternic trezindu-l si spunandu-mi sa stau cuminte. Dudu nu era, probabil a ramas acolo la casino.

-Nu e.

-A ramas in spatele nostru cand am fost luati, deci este inca acolo. Vlad, lasa-l pe mos da adoarma, si tu te vei strecura pe geamul acela mic de sus, te vei duce afara si vei intra pe usa. Imi deschizi mie celula, dar inainte de toate il infigicun cutit in coaste acestui batran senil care sforaie mai tare ca zgomotul unui tractor.

Adormise, iar eu incercam sa imi creez o scara ca sa ajung la geam. Am tras o noptiera de lemn, m-am urcat pe ea, si apoi am iesit pe geam. Am intrat inapoi pe usa, am coborat scarile si l-am injunghiat pe barbatul care ne furase, si i-am deschis celula lui Basti.
Am urcat la etaj, era vrajitoarea, cu cei doi tineri rapiti seara trecuta, care stateau legati unul de altul.
Am deschis usa puternic, vrajitoarea si-a intors privirea din amestecatul in ciorba, si apoi a aruncat polonicul, a ridicat indreptat mana asupra noastra si pur si simplu m-a aruncat in perete, si pe Basti jos pe scari, inapoi in fata celulelor, langa corpul cazut al batranului. Se uita imprejur, il durea capul. A zarit printre genele aproape lipite, punguta de la gatul mosneagului. S-a ridicat si i-a smuls-o, apoi a strans-o in pumn si s-a facut din nou asa cum era. A urcat scarile, a spart usa cu puterile lui de inger, mi-a apasat putin cu palma pe cap, si m-am ridicat. Vrajitoarea nu stia ce se petrece. M-am dus si i-am dezlegat pe cei doi.

-Vrajitoare-o! Ce faci? De ce ai revenit.

-Imi este foame, trebuie sa mananc, plus placerea de a omora.

Aceasta a rostit doua cuvinte si l-a facut pe Basti sa cada din picioare. Mai ramasesem doar eu, plus cele doua gaini pe care le-am dezlegat.
Eram doar eu, un copil, contra unei vrajitoare. S-a indreptat spre basti, si cu un cutitas, l-a taiat pe gat. In loc de sange, iesind ceva alb, ca o lumina, o aura.

-Mda, un inger.

A ridicat cutitul deasupra lui, sa ii strapunga inima, si eu am gasit langa mine un castron de metal, pe care i l-am aruncat vrajitoarei in cap, poate puteam trage de timp. A scapat cutitul din mana, si s-a intins pe jos. Era destul de greu acel castron. Nu puteam ca si copil sa ma duc sa o omor. Nu aveam destula forta, si oricum, putea doar sa ridice mana si ma facea sa ma sinucid. M-am dus si i-am smuls sacul de la gat si l-am strans in pumn, stiind ca semnul va reveni, dar trebuia sa imi salvez ingerul. Cutitul ei i-a strapuns inima, apoi am aruncat-o in soba ca sa arda. O vrajitoare moare definitiv dupa ce este arsa. Basti isi revenise si m-a intrebat:

-De ce? Era singura sansa de a scapa de semn, eu sunt un inger, trebuia sa ma lasi sa mor.

-Nu! Niciodata nu imi voi lasa familia. Indiferent care ar fi conditiile.

-Voi ramane dator. acum, cum iesim de aici?

-Cand am iesit pe geam, am vazut o cladire mare. aceasta casa este intr-o padure. Padure care este la cateva minute de cocioaba noastra, unde ar trebui sa il gasim pe Dudu.

Plecam de acolo, ajungem acasa si il gasim pe dudu la masa, cu cartile pe masa, cauta o modalitate prin care ne putea gasi.
Primul a intrat Basti, si Dudu s-a ridicat in picioare. Apoi am intrat eu, la fel cum eram cand ne-am despartit. S-a mirat, m-am apropiat de el, am ridicat maneca si a vazut semnul.
O liniste s-a lasat in intreaga camera, iar Dudu a inceput sa ofteze, cu un gol mare in inima.

-Am ratat sansa sa scapi de semnul lui Gus de pe mana... A spus Dudu ingandurat.