Capitolul 2: Duminica în familie

37.2K 1.6K 285
                                    


CAPITOLUL 2: Duminica în familie


                                 Crystal a știut că, odată cu mutarea ei, își va pierde toți prietenii din Anglia și viața ei se va schimba radical. Era împăcată cu acest lucru, mai ales că știa că asta se va întâmpla de când a plecat la facultate, dar nu înseamna că îi și place.

                          Max a încercat să rezolve această problemă. Și-a invitat câtiva prieteni la ei acasă, la o seara de filme și pizza. Crystal, deși nu era foarte sociabilă, a fost amabilă cu toți prezenți și a legat prietenii cu toți. Cu Zoey și Hellen, niște gemene blonde, cu ochii albaștrii,  cu Thomas, măscăriciul grupului, Sam, roșcata lui Thomas,  Ace, bărbatul misterios și tăcut, Caspar, blondul atotștiutor, Dean, durul grupului și cel mai mare dintre toți. Înafară de gemene, restul lucrau la aceași firmă ca și Max. Dar, revederea lui Crystal cu Valentino și Brody i-a adus lacrimi în ochi.

                          Cei Cinci au devenit Cei Trei. A rămas împreună doar Max, Valentino și Brody. Drew se mutase în Sacramento, la o matușă, iar Logan fugise cât de departe a putut, tocmai în Texas. Nu prea au ținut legătură, doar un mesaj de „Crăciun fericit!" sau „La mulți ani!" sau, câteodată „Ce mai faci, frate?".

                          Valentino Camero era cel ce s-a schimbat cel mai mult. Acum avea părul lung, ca a lui Jared Padalecki, și purta niște ochelari ca de tocilar, ce îi complimentau ochii albaștrii. Până și stilul său se schimbase radical – nu mai purta blugi largi, lăsați în vine, și tricouri cu trei numere mai mari, ci purta cămeși în carouri, de obicei deschise, o bluză neagră sau albă pe dedesubt și blugi strâmți. Dar, în plan psihic, era acelaș băiat glumeț și grijuliu.

                          Brody Pittsmon nu se schimbase prea mult, decât schimbările vărstei. Avea părut scurt și negru ca noaptea, iar ochii la fel de negri și avea o barbă destul de mare pentru un bărbat de 23 de ani, însă asta îl făcea mult mai intimidant.

                          Duminica, Max avea liber și își petrecea întreaga zi cu Crystal. Nu conta ce făceau, atâta timp când erau împreună. Ori se duceau prin oraș, ori se duceau la un film, ori stăteau acasă și mâncau fast-food și dulciuri și beau bere.

                          Asta făceau. Erau aproape îngropați de aripioare picante, cartofi prăjiti, felii de pizza, de jeleuri, popcorn, cipsuri, iar lângă canapea erau câteva doze de bere goale. Pe marele ecran plat din fața lor era un film de groază, dar îl aveau pornit pentru a se auzi ceva pe fundal. Atenția lor nu era la film.

                          - Max, aș vrea să vin la tine la birou. Aș vrea să văd unde îți petreci tu jumătate din zi, aproape în fiecare zi. Și niciodată nu mi-ai zis ce faci tu acolo, mai exact.

                          Lui Max nu îi plăcea să vorbească despre slujba lui și mereu încerca să evite aceste discuții, chiar dacă Crystal îl întreba zilnic dacă totul era bine. Dar ea era doar curioasă.

                          - Iubito, te-aș fi luat cu mine până acum dacă aș fi putut, dar decât angajații au voie să intre în clădire sau asociații.

                          - Oh, ce urât.

                          - Oricum, nu facem nimic interesant, s-a grăbit Max să zică când i-a văzut fața picând. Eu, de exemplu, doar stau la birou și fac acte. Sau verific acte făcute de alții, să mă asigur că sunt corecte.

                          - Ai dreptate. Sună destul de plictisitor. Sărăcuțul de tine! spune ea, pe un ton jucăuș.

                          Max râde, în timp ce deschide o nouă doză de bere, arucând-o pe cea terminată pe jos, lângă celălalte. Nu era beat, doar amețit. La fel era și Crystal. Iar când telefonul ei sună, primul ei gând a fost să respingă, dar când a văzut că mama ei o sună, s-a ridicat de pe canapea și a plecat din living în bucătărie.

                          - Alo, mama?

                          - Crystal, draga mea, ce faci?

                          - Bine, mami, mă uitam la un film cu Max, tu ce faci?

                          - Eu îl aștept pe taica-tu să vină acasă. Cum mai merg lucrurile acolo? Totul este bine?

                          - Da, da, New York este grozav! Am cunoscut câtiva din prietenii lui Max și toți sunt foarte de treabă. Deja m-am obișnuit aici.

                          - Mă bucur, dar vreau să vii în curând în Beacon, ne e dor de tine aici! Apropo, Justin te-a sunat? A zis că o va face cât de curând.

                          Fratele ei mai mare, Justin, a reușit să își refacă viața după toată drama cu mafia. Tatăl lor, Liam, l-a avut în arest la domiciliu un an, după care Justin s-a înscris în armată. A petrecut 3 ani în Afganistan, după care s-a întors acasă după ce a fost rănit pe front.  Odată înapoi pe picioarele lui, s-a mutat în Pennsylvenia , ca să fie mai aproape de Crystal.

                          Profitând de ocazia asta, știind că iubita lui va sta la telefonul cel puțin o jumătate de oră, Max și-a scos și el telefonul din buzunar, apelându-l pe Ace.

                          - Da, șefu'! răspunde el.

                          - Ace, ai terminat treaba? vorbește Max, vocea lui mult mai dură și autoritară.

                          - Da, totul e curat. Dar...

                          Ace s-a oprit din vorbit și tot ce Max auzea, erau niște șoapte. Apoi, Caspar a luat telefonul.

                          - Max, ascultă-mă! Trebuie să îi spui!

                          - Caspar, spune el, pe un ton amenințător.

                          - Trebuie să îi spui tu, ai ținut asta secret pentru prea mult timp. Acum este în New York, va afla, fie că vrei sau nu și atunci, vor fi consecințe, a strigat Caspar la el, vocea lui fiind din ce în ce mai tare. Tu, mai bine ca orice, știi că minciuna are picioare scurte.

                          - Caspar, trebuie să îți aduc aminte cine sunt?! s-a răstesit la bietul băiat. Tu crezi că  eu nu știu toate astea? Am luat o decizie, iar tu trebuie să o respecți. Crystal nu va afla nimic, ai înțeles?!


                         ##########################################

Hei, hei!

Vreau să zic câteva lucruri: capitolele NU vor fi mari, pentru că eu vreau ca Haos Ordonat să fie o poveste scurtă, deci nu o voi lungi prea mult. 

        O SĂ postez atunci când eu consider că acel capitol este îndeajuns de bun. Nu contează dacă a trecut o săptămână sau două, sau doar câteva zile. Dar nu voi lăsa cartea neterminată sau sa nu postez luni la rand.

Apropo, H.O. a fost nr 2 în Ficțiune Generală. Deci, sunteti cei mai tare!!! 


Scumpul de Carter este in poza ——->



Crystal II: Haos OrdonatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum