Crystal II: Haos Ordonat

Capitolul 7: Adevăr

Capitolul 7

Crystal, din anumite motive necunoscute nici de ea, avea emoții. Stătea în fața unei cladiri mari, înalte, împreună cu Max, ce o ținea de mână strâns.

' În sfârșit am ajuns aici! Sunt la biroul lui Max! ' se gândea.

Aceasta vizita putea reface totul în relația lor, totul se putea întoarce la normal. Iar asta era un lucru dorit atât de mult nu numai de Crystal, ci și de Max. Când au intrat, privirile celor prezenți au fost ațintite spre ei. Toată lumea se uita cu mirare.

Max s-a îndreptat cu ea spre biroul lui, la etajul 11, iar pe drum, toți l-au salutat pe Max, dar fără sa îndrăznească sa se uite în ochii lui. Însă Crystal era prea atentă la birouri ca sa observe asta. Unele birouri avea peretele din sticla, iar trecătorii puteau vede tot ce se întâmplă acolo, altele aveau perete negru. Pe jos era un parchet alb imaculat. Totul era alb-negru. Au mers până au ajuns la capătul coridorului, la ultimul birou, unde au intrat.

- Iar acesta este biroul meu, spune Max. Nu este cine-știe-ce, dar mie îmi e de ajuns.

Avea dreptate, biroul nu era deosebit. Era o încăpere nici prea mare, nici prea mică, cu un birou, scaun și un calculator performant, iar langa era o imprimanta mare. Dar măcar priveliștea era una captivanta.

- Acum știi unde îmi petrec toată ziua, sper ca nu mai ești supărată.

Crystal a oftat și s-a pus la biroul lui, pe scaunul confortabil.

Îmi cer scuze. Nu trebuia sa fiu asa de... Proasta.

- Nu ești proastă, ești doar mai fraiera.

Se duce la ea, uitându-se în ochii ei seducător. O sărută încet, savurând buzele ei moi și dulci. Crystal a fost plăcut surprinsă de blândețea din sărutul lui, deobicei Max sărita brutal, sălbatic. Dar, momentul lor tandru nu a durat mult.

- Șefu'! Nici nu o să îți vină să cre...

Cei doi porumbei s-au depărtat repede unul de altul și Max și-a șters repede rujul furat de pe buzele lui Crystal, iar ea și-a îndreptat cămașa. O femeie blondă a intrat în birou și a închis ușa după ea, după care a ridicat spânceana, uitându-se direct la Max.

- Domnule, cu tot respectul, dar dacă fata asta nu este Crystal, o să o arunc pe geam, a spus ea.

Crystal a început imediat să zâmbească, iar Max și-a dres glasul ca să îi atragă atenția blondei care se uita curioasă la iubita lui.

- Merbel, îți apreciez ... ăăă, oferta, dar nu te interesează pe tine cu cine îmi petrec eu timpul, spune el, tonul lui fiind unul dur, dar calm.

Blonda, Marbel, a început să râdă.

- Şefu', ştii că nu trebuie să fii aşa serios cu mine.

Crystal a devenit foarte curioasă de această Marbel. Nu ştia încă dacă trebuie să o considere o duşmancă, sau o viitoare amică. Deşi ea opta mai mult spre prietenie, mai ales pentru că ea îi cunoştea numele, deci Max i-a povestit de ea.

Marbel a înaintat repede şi a ajuns în faţa lui Crystal, studiind-o cu atenţie.

- Pari a fi o Crystal.

- Asta pentru că sunt, răspunde ea.

Dintr-o dată, Marbel a sărit în sus de bucurie şi a luat-o pe Crystal în braţe, împingându-l pe Max în perete, ca să nu îi stea în drum. Şatena, şocată, a îmbrăţişat-o înapoi.

- Sunt aşa de fericită ca te cunosc, în sfârşit! Nici nu îţi imaginezi cât de mult vorbeşte şeful de tine. Câteodată devine chiar plictisitor, fără supărare.

- Şi mie îmi pare bine, râde Crystal.

- Mabel, ajunge! Lasă-mi iubita în pace. Și de câte ori ți-am zis să bați la ușă înainte să intri. Acum, noi trebuie să plecăm. Am venit doar să îi arăt biroul lui Crystal.

- Bine, bine, spune blonda, tristă, ieșind din birou.

Crystal s-a întors spre Max, gata să îi spună câteva cuvinte urâte că a fost un nesimțit, dar el deja a luat-o de mână și au ieșit și ei din încăpere.

- Ai uitat că i-am promis lui Carter că vom trece pe la el, la restaurant, la 7? a întrebat-o Max.

Crystal s-a uitat la ceas și a văzut că mai erau doar cinci minute până la 7. Au stat mai mult de două ore la firmă. Pe drumul spre Carter, ea a reușit să mai afle câteva lucruri despre Mabel: era asistenta directorului și era foarte prețioasă pentru firmă. Însă Crystal se întreba: De ce îi spunea lui 'șeful'.

#######################################################################################################################################

Când au ajuns la restaurantul lui Carter, Estimar, prietenul lor avea deja o masă gata pentru ei. Era o cină promisă de mult timp, dar abia acum au reușit să își facă timp.

- În sfârșit ați venit! spune Carter, când cei doi s-au așezat. Am păstrat această masă liberă pentru noi.

- Mulțumim, Carter, spune Crystal. Acum, nu știu despre voi, dar eu mor de foame și vreau să comand.

Băieții au dat din cap, aprobând-o, și au comandat. Crystal se uita atentă la Carter, pentru că ceva nu era în regulă cu cel mai bun prieten al ei. Arăta obosit. Avea cearnăne foarte mari sub ochi, un lucru ciudat la Carter, pentru că el niciodată nu avea cearcăne. Era palid la față și nu zâmbea așa de mult cum ar face deobicei, iar ochii lui nu mai străluceau, nu mai erau plini de viață. Și nici glumele lui banale nu mai erau prezente în conversațiile lor. Ceva era cu siguranță greșit. Iar, la sfârșitul cinei, când Max a plecat de la masă să plătească, Crystal a profitat de această ocazie.

- Ești ok?

- Da, da, de ce nu aș fi? răspunde Carter.

- Nu arăți ok.

- Dar mulțumesc și tu arăți foarte bine, a încercat el să îi schimbe subiectul, dar când a văzut cât de serioasă era, a continuat: eh, sunt doar foarte obosit și stresat.

- Și de când te simți așa?

- De doar câteva zile. Sunt bine, Crystal, chiar sunt.

Minciună.

- Bine, dar ca să mă simt eu bine, să te duci la doctor dacă te simți tot la fel în următoarele zile.

- Ok, ok. Să înțeleg că totul este în regulă între tine și Max acum?

- Da, am fost așa o fraieră să cred că m-ar minți. Mă bucur că acum totul s-a rezolvat, dar mă simt așa de nasol că l-am acuzat, pe nedrept, de minciună.

- Ei bine, spune Carter, totul se rezolvă cu o noapte de nebunii.

%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%

Guys, știu că sunt mici capitolele. V-am zis din primul capitol că vor fi mici!!!

Mâna sus cei care urăsc cum arăta wattpad-ul dupa update! Mai ales când încerci să scrii. Îmi șterge spațiul ce ar fi trebuit să fie la începutul unui paragraf, iar asta mă scoate din minți!!

100 de comentari la ultimul capitol, omg!!! La mai multe!!! Și mentionez că am aproape 4,000 DE FANI!!!!!!! LOVE YOU!