MULȚUMESC PENTRU 4,000 DE FANI, VĂ PUP ȘI IUBESC ȘI MULȚUMESC!
Capitolul 8: Cricca
Crystal a mers spre stația de taxi, cu o plasă în mână și cu telefonul la ureche, vorbind cu mama sa, Brenda.
- Știu că o va face, spune ea, agitată și enervată. Îți va cere mâna cât mai curând, Crystal, ascultă de mine!
- Mamă, bați câmpii! Ți-am zis că nu se va întâmpla cât de curând.
- Ba nu! Sunteți împreună de atâta timp și vă iubiți. Nu are de ce să mai aștepte.
Plasa plină cu mâncare o trăgea pe Crystal în jos și încerca să o mute din mână în mână, până să ajungă la mașina ei. Nu știa de unde Brenda avea gândul că Max o va cere și că îi vor dărui niște nepoței. Poate că Max mi-a cerut mâna la tata, se gândește ea. Nu! Încă sunt prea tineri pentru astfel de lucruri.
- Mamă, avem doar 23 de ani! Avem atâta timp în fața, te rog, nu mai menționa asta.
- Și ce dacă ai 23? Eu m-am căsătorit cu Lucas la 20 și la 21 l-am și avut pe Justin!
- Mamă, nu mai suntem în anii '50!
Crystal a râs de mama sa și s-a uitat prin parcarea marketului, după mașină. S-a panicat pentru o secundă, căci nu vedea micuța ei mașină roșie, dar apoi și-a amintit că a lăsat-o la spălătoria de lângă marele magazin. A oftat și a început să meargă spre spălătoria ce era la cinci minute distanță. Plasa devenea mai grea, cerul se întunecase și nori negri se uitau urât la cetățenii ce se bucuraseră până acum de un soare cu dinți.
- Adică mă faci bătrână! Crystal, știi că încă pot să te pedepsesc!
- Da, da, cum zici tu, mamă. Trebuie să închid, noapte buna, ție!
- Bine, bine, te las în pace. Pa, pa!
Crystal și-a băgat telefonul în buzunar și și-a continuat drumul spre mașină. Norii păreau a fi și mai nervoși, vântul a început se sufle, iar, ici-colo era un tunet asurzitor. Micuța scurtătură ce a fost liniștită și frumoasă cu doar câteva ore în urmă, era acum un loc înspăimântător. A grăbit pasul, știind că ploaia se va pune în câteva minute și nu voia să se ude. Când a văzut sfârșitul aleii, a răsuflat , fericită că nu mai trebuia să stea acolo.
Când a încercat să iese din umbre, a fost trasă înapoi, cu forța. O mână mare i-a astupat gura, țipetele ei nefiind de ajutor, îi apăsa dureros pe față, împingându-i capul într-un piept, iar o altă mână o strângea de talie. Cel ce a capturat-o a tras-o înapoi în alee. Crystal nu voia să se lase acestui bărbat și a început să se zbată cât de tare a putut, sperând că o va lăsa în pace.
- Termină, acum! spune bărbatul ce o ținea strâns. Vocea lui era groasă,iar tonul era unul amenințător, dar nu s-a oprit. Un râs s-a auzit din stânga. Mai era încă un bărbat.
- Ce, nu poți să o stăpânești singur? Ai nevoie de ajutor? a întrebat al doilea bărbat, parcă glumind.
Crystal, panicată și fără idei, a făcut ceea ce toate personajele din cărți fac: l-a mușcat de mână.Tare. Bărbatul i-a dat drumul și a țipat. I-a observat ochii albaștrii. Când ea era gata să o ia la fugă, a fost împrinsă într-un perete. Mâinile îi erau imobilizate de doi bărbați, în timp ce cel mușcat stătea în fața ei. Erau trei!
- Nenorocita m-a mușcat! bărbatul a mârâit și și-a extins brațul, aducându-și palma cu putere pe obrazul fetei. Dacă nu era ținută, Crystal ar fi fost picat din picioare. Lovitura bărbatului cu ochi albaștrii era prea mult pentru ea, iar durerea era pe măsură. Lacrimile curgeau, libere.
Dar loviturile nu s-au oprit. Pălmile rapide s-au transformat pumni. Bărbatul i-a dat primul pumn în stomac, lăsând-o fără aer, apoi încă unul pe față, spărgându-i buză, apoi i-a izbit capul în peretele rece. Bărbatul cu ochi albaștrii a fost înlocuit rapid de altul, unul cu ochii negri, ca un demon. Demonul a scos un briceag și i-a tăiat bluza, la umăr, apoi i-a făcut un X în piele. Plânsetele lui Crystal nu au încetat și nici lacrimile. Durerea era insuportabilă.
- Spune-i iubitului tău, Maxton, că Pascal vine după Cricca și că nu se va opri, până nu va lăsa o baltă de sânge în urma lui.
Apoi au aruncat-o pe jos și cei trei bărbați au fugit în întunericul aleii. Crystal abia și-a ținut ochii deschiși, durerea o făcea să plângă și mai tare, însă, cu ultimele puteri, a reușit să își scoată telefonul din buzunar și să îl sune pe Max.
- Hei iubire! a răspuns el. Sunt aproape de casă, poate la cinci minute distanță...
- M-Max...
- Crystal, iubito? Ești bine?
- Nu, nu, nu, a spus ea. Ajutor! Te rog...
Ochii îi se închideau, iar picături reci de ploaie îi picau pe față. Și-a întors capul, iar atunci a văzut balta de sânge în care stătea.
- Crystal, unde ești?! a strigat Max, agitat.
- GPS-ul este...pornit.
- Bine, bine, vin acum, stai trează. Vorbește cu mine!
- Ok...
Dar nu a mai putut. Uitându-se încă odată la cerul negru, și-a închis ochii.
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
Am vrut să scriu mai mult, iar apoi am realizat că ma simt malefică și m-am oprit! Muhahaha! Îmi place cum a iesit capitolul asta și sper că și vouă! LET THE DRAMA START!
Vreau să văd ce credeți voi, vă aștept comentariile!! Dacă sunt multe comentarii, voi posta mai repede! pupppp
CITEȘTI
Crystal II: Haos Ordonat
General Fiction#1 în Ficțiune Generala „Arăți ca Raiul, iar eu mă simt ca Iadul." - Max Reed După ce a terminat facultatea, Crystal Cooper a luat primul avion spre Max. Împreună din nou, au crezut că totul va fii perfect. Dar nu a fost așa. Max a făcut greșeli c...
