Crystal II: Haos Ordonat

Capitolul 17: Pe râul Hudson

 Dimineața următoare, Crystal s-a trezit cu un gând negru.

Dacă asta este ultima dată când mă trezesc cu Max?

Voia să se pleznească că avea un gând ca acesta. Trebuia să fie optimistă! Nu a ieșit din pat imediat, ci a preferat să mai stea în brețele lui pentru un timp. Însă, timpul s-a scurs prea repede. Max a fost trezit de soneria telefonului. S-a ridicat în capul oaselor și a răspuns la telefon.

- Da, Dean?

- Într-o oră să vii la Cricca.

Crystal a auzit și l-a strâns de mână, nevrând să îl lase să plece. Avea un sentiment, o piatră pe inima, ce o apasă prea tare. Max a luat-o din nou în brațe, pentru că știa că din nou gândea prea mult.

- Hai să luam micul de jun, bine iubito? Nu vreau să plec pe stomacul gol, îi spune, zâmbind.

S-au dus în bucătărie și mâncat niște cereale cu lapte. Max își putea da seama doar uitându-se la ea, că era foarte îngrijorată. Ca să o mai liniștească puțin, a început să îi spună ce vor face după ce se întoarce. Asta i-a dat curaj lui Crystal, dar, în acelaș timp, a făcut-o să se simtă prost. Rolurile erau inversate – ea trebuia să fie cea care îi dădea curaj lui! Deși era speriată, trebuia să îi arate că era bine și că avea cea mai mare încredere în el. I-a zâmbit și l-a ajutat să se pregătească de plecare. Între timp, Carter s-a întors.

- Max, pleci? întreabă el.

- Da. Azi e ziua.

- Ohh, frate, a șoptit. Totul o să se termine bine, știu eu.

Max l-a aprobat și a rugat-o pe Crystal să îi aducă cureaua din cameră. Odată plecată, i-a spus lui Carter:

- Promite-mi că ai să ai grijă de ea!

- Max...a șoptit prietenul lui, surprins de cerința lui. Nu va trebui să am grijă de ea, ăsta e jobul tău!

- Carter, în caz că ceva nu va merge cum trebuie... doar promite-mi!

- Bine, bine! Îți promit că voi avea grijă de Crystal mereu.

- Încă ceva. Dacă se întâmpla ceva, tot ce mi-a aparținut mie, va fi al ei. Și asigură-te că o să treacă peste...

Max i-a îmbrățișat pe Carter, iar apoi pe Crystal, spunându-i pentru ultima dată că totul o să fie bine și că se va întoarce la ea. După, a a plecat.

%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%

Max s-a uitat în oglindă, să vadă dacă mașinile încă îl urmăreau. Cinci mașini de tip SUV erau în spatele lui. Erau aproape de depozit, iar el mai mult decât gata să termine acest calvar. Nu aveau cum să nu iese învingători. Era un atac-surpriză și era sigur că aveau mai mulți oameni decât Pascal. În fiecare mașină erau câte 3-4 persoane, cei mai buni bărbați din Cricca. Când au ajuns, au parcat mașinile în așa fel în cât vor putea pleca cât de rapid. S-au întâlnit toți înainte să intre.

- Știți planul, da? Ne facem treaba și ne cărăm de aici, doar atât! a spus Tyson, noul lider. Să fiți în siguranță!

Au intrat în cladire în liniște. În camera cea mare, ce părea a fi o sufragerie, erau toți. Pascal, înconjurat de oamenii lui, vorbeau îndeajuns de tare, încât să nu audă nimic altceva și s-au oprit doar atunci când erau înconjurați. Max stătea lângă Tyson, Ace și lângă Dean. El era singurul care nu avea arma îndreptată spre Pascal.