Capitolul III

49 0 0
                                    

Pasesc tematoare pe usa biroului,aruncand o privire prin prejur.Totul era decorat cu un gust desavarsit,fiind calculat fiecare detaliu.Incaperea era inconjurata de geamuri din podea pana-n tavan,lasandu-ma practic cu gura cascata.

Eram atat de coplesita de ceea ce vedeam,incat nu mi-am dat seama ca presupusul meu sef ma examineaxza din cap pana-n picioare.Tresar atunci cand privirile noastre se intalnesc,simtind cum pulsul imi creste iar obrajii mi se innrosesc

-Buna ziua! Zambesc eu sfioasa,intinzandu-i mana pentru a i-o strange.

-Buna ziua domnisoara Evans!-raspunde,afisand o expresie greu de descris.

-Oh,se pare ca ma cunoasteti deja.Zambesc usor pentru a ne mai destinge din aceasta atmosfera tensionanta.

Ochii lui albastrii stau tintuiti asupra mea iar eu ma foiesc de pe-un picior pe altul.

-Am ceva pe fata?-il intreb in urmatoarea secunda in care simtisem ca nu mai rezist privirii lui ucigatoare.

-Ma scuzati,n-am vrut sa va stanjenesc!Luati loc,va rog.Andreea,poti sa ne lasi singuri acum.

Ii face semn cu mana iar secretara lui paseste imediat afara.

-Ei bine,am auzit o multime despre dumneavoastra domnisoara Evans...

-Va rog,puteti sa-mi spuneti Cara domnule.

-Cara...Inspirat nume.

-Asta imi spune si mama atunci cand o intreb ce naiba i-a trecut prin minte sa ma numeasca asa.

Buzele lui intr-o linie rece,se arcuiesc intr-un mic zambet.Oh,ia-te uita!L-am facut sa zambeasca!

-Secretara dumneavoastra mi-a spus ca,de obicei,nu intervievati viitorii angajati ci pur si simplu va uitati peste Cv-urile lor.

-Asa ti-a spus?
La naiba! Imi spun in sinea mea,dandu-mi seama ca ii facusem probleme femeii care incercase sa se comporte amabil cu mine.

-Nu!Vreaua spun ca asa mi-a dat de inteles.Ma rog,pare o femeie foarte capabila pentru postul ei,insemnand ca nu faceti alegeri gresite in legatura cu angajatii dumneavoastra.

-Am nevoie de persoane capabile la firma mea,Cara.
Evident! Ma mustru in sinea mea.

Dupa 30 de minute in care am fost intervievata de Domnul Misterios,mi-am luat la revedere de la el,iesind mai apoi din biroul sau ca sa plec spre casa.Apas butonul liftului si astept sa soseasca.Brusc am simtit o suflare calda in ceafa mea.Imi intorc putin privirea si il observ pe Domnul Robinson ca se aseaza in stanga mea.

-Coborati?

Incerc eu tematoare sa aprind o noua discutie intre noi doi.

-Da.Am o intalnire de afaceri.

-Aha!

-Apropo,poti sa-mi spui Stefan.
Stefan...Acum doar numele lui rasuna in mintea mea.Atitudinea lui era complet diferita de ale celorlalri barbati pe care-i intalnisem pana acum.Ma intriga al naibii de tare si asta imi placea la nebunie.Nu realizasem dar am scos o mica rasuflare printre buzele ce-mi fierbeau de dorinta de a le simti pe ale mele.

N-am realizat ca deja sosise liftul,asa ca ma sperii atunci cand aud clopotelul care ma anunta ca e gata sa ma duca afara din cladire.

-Vii?

Ma trezeste el din visul meu erotic in care il sarut pasional,indreptandu-si bratul spre interiorul liftului.

Pasesc inauntru iar usile se inchid.Oh Doamne!Pare ca timpul nu mai are de gand sa se scurga.

-Esi libera la ora pranzului?
Cuvintele astea tocmai au iesit din gura lui? Tip in sinea mea entuziasmata de ceea ce tocmai ma intrebase.

-D...Da!De ce?S-a intamplat ceva?

-Pai as fi dorit sa mai vorbim despre postul pentru care ai venit astazi.

-Aa...Pai,da sunt.

-Bine!vin sa te iau la ora 12:30.Sa fii gata!Nu-mi place sa astept.

Tonul lui pare asa de autoritar,dar nu ma deranjeaza.Iesim afara,incuviintand amandoi din cap in semn de Pe maine!

Privirea mea inca sta atintita spre el si il vad cum se urcva la voanul unui Porche SUV.Raman cu gura cascata.Cati ani are?Intreaba constiinta mea,inundata de curiozitate.

Odata cu indepartarea lui,inchid ochii,imi dau capul pe spate si inspir adanc.Ce mi se intampla?Eu nu am mai reactionat asa pana acum?Revino-ti Cara!Esti femeie in toata firea,ce naiba?!Sau poate ca nu?

Clatin din cap,reamintindu-mi de vorbele Jeenei:Barbatii sunt ca alcoolul.Te ademenesc,te imbata cu aroma lor iar a doua zi iti dau dureri de cap, ca mai apoi sa regreti decizia pe care ai facut-o! Rad atunci cand imi reproduc spusele ei in mintea mea iar apoi iau un taxi si plec inapoi spre casa.

BlestemulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum