Blestemul

Capitolul X

In timp ce gandul meu zbura la El,usa camerei mele se deschide,intrand pe ea Jenna cu un zambet imens si o expresie a fetei curioasa.
-Mai mai!
Rosteste ea,ridicand din spranceana,mentinandu-si zambetul si incolacindu-si bratele la nivelul bustului.
-Mai vii si tu pe acasa?
-Aaa,pai am lipsit doar o noapte.
Rad eu incontrolabil,avand un comportament diferit chiar si pentru mine.
-Deci?
-Deci...Ce?
-Pai stii tu.Ai...
Gesticuleaza ea cu mainile,dandu-mi ochii peste cap.
-Fuuu!Daaaa!
Tip,sarindu-i brusc in brate.
-Oooh draga mea!Ma bucur atat de mult pentru tine!Era si cazul,zic.
-Era,era!
-Pai si?Cum a fost?
-Off,nici nu-ti imaginezi si sa nu crezi ca exagerez pentru ca e prima mea experienta de genu'.S-a comportat asa tandru si a reusit sa ma duca pe culmile placerii.
-Wow!Se pare ca se pricepe.
-Mmm si inca de minune!
Radem amandoua,dupa care imi iau geanta pe umar si plec spere compania lui.Parca simt nevoia sa fiu in preajma lui mereu.M-a innebunit complet!
Ajunsa la destinatie,apas butonul liftului,acesta sosind in cateva clipe.Urc emotionata,fiind apoi intampinata de Andreea.
-Buna ziua,domnisoara Evans!
-Buna si tie!Stefan este?
-Da,desigur!Poftiti!
Raspunde ea politicos,facandu-mi delicat semn sa intru in biroul sau.Inainte sa deschid usa,Andreea se intoarce inapoi la treaba sa.Inauntrul biroului se auzea o voce de femeie,din cate mi-am dat seama,putin mai in varsta.Era mama lui.Ciocan sfioasa,vocea lui atat de autoritara dar totusi asa placuta pentru auzul meu,ma invita inauntru.
Acolo ii zaresc pe cei doi intr-o pozitie draguta,ea mangaindu-i podoaba capilara,in timp ce el era concentrat la ceva de pe laptopul sau.Oh!Tipic lui!
-Buna ziua!
Salut eu,cu un zambet prietenesc.
Ochii doamnei incep sa sclipeasca mai puternic de aceasta data,lasandu-si dantura perfecta la vedere.
-Dar vai!
Striga ea,batand o singura data din palme de bucurie.
-Cine e aceasta fata asa de draguta puiule?
"Puiule?"Rad eu in sinea mea.El,evident,ma cerceta din cap pana-n picioare cu peivirea lui arzatoare.
-Eu sunt...
Dar cand sa spun ceva,Stefan se ridica de la birou,indreptandu-si pasii catre mine.Odata ajuns in fata mea,imi ia mana intr-a lui,ducandu-ma langa mama sa.
-Mama,acesta e un moment important pentru mine asa ca vreau sa-ti prezint aceasta femeie care a reusit sa ma vrajeasca!Ea e Cara Evans!
Nu-mi venea a crede auzului ce tocmai a spus."Femeia care l-a vrajit?"Wow!Ma simt mandra si onorata totodata.Oare cate femei au reusit asta?Oh Cara,inceteaza cu prostiile astea!Fii atenta!
-Incantata doamna!
Glasuiesc,dand mana cu aceasta.
Dupa ce am facut cunostinta si am auzit complimentele dumneaei ls adresa mea,m-am retras catre baie.Cand sa ma intorc inapoi,aud ceva ciudat din partea mamei lui.
-Oh Andrew,e minunata!Ai grija cu ea ca nu cumva s-o pierzi.Acum vino sa-mi iau ramas bun pentru ca trebuie sa plec.Pa scumpul mamei!
"Andrew?" Intreb eu confuza.Deodata imi vine in minte acel incident din clasa a XI-a."Nu poate fii el!"continui eu cu ochii inlacrimati.Imi iau inima in dinti si ma intorc la el.Pasii mei devin mai repeji si expresia fetei mai dura.
-Stefan!-Strig eu cu o voce trenuranda-Cine e Andrew?
El ingheata instantaneu cand aude intrebarea mea.
-Raspunde!De ce taci acum?Tu esti Andrew Robinson?Cel care a vrut sa-si bata joc de mine si sa ma violeze?
Ochii lui se deschid si mai mult,lasandu-si la iveala firea agitata.
Tacerea lui ma facea sa inteleg mai mult decat aveam nevoie.
-Nu pot sa cred!Chiar asa de rau esti?Te-ai ambitionat in tot acest timp sa ma vrajesti si sa-ti duci la capat misiunea pe care ai esuat-o acum cativa ani?Esti patetic!Nu vreau sa te mai vad niciodata!
Imi ridic geanta de pe scaun si ies afara,curgandu-mi pe obraji siroaie de lacrimi.